Actualitatea legilor lui S. R. Ranganathan

December 31, 2007 in Bibliotecari, Deontologie, Noutati

Nu vreau să las să se încheie acest an aniversar fără a spune câteva cuvinte – un blog de biblioteconomie mi se pare un loc foarte potrivit – în onoarea ilustrului bibliotecar indian Shiyali Ramamrita Ranganathan (1892-1972), care considera că biblioteca îi este destinul şi care s-a remarcat printr-o activitate ştiinţifică şi practică excepţională, desfăşurată timp de peste 50 de ani, până în ultimele zile ale vieţii sale.

Profesor de matematică fiind, în anul 1923, preia postul de bibliotecar al Universităţii din Madras, post la care vrea să renunţe după câteva săptămâni. A plecat la specializare în Anglia, dorind să scape de munca de bibliotecar, s-a întors în India clasificând, cu zelul unui convertit şi după un sistem propriu, biblioteca vaporului cu care călătorea. Lectura biografiei lui din portalul dedicat de Indian Statistical Institute, Bangalore Centre, poate fi deosebit de utilă bibliotecarilor pasionaţi, mai expuşi primejdiei de a cădea în ispita părerii de sine. Menţionez, dar nu pentru a-i da vreo anume semnificaţie, faptul că, în dicţionarul nostru enciclopedic, numele lui nu figurează.

Acum mai bine de 70 de ani a elaborat celebrele cinci legi ale biblioteconomiei pe care le consider de mare actualitate, după cum voi încerca să demonstrez în cele ce urmează: Books are for use. Every reader, his book. Every book, its reader. Save the time of the reader. A library is a growing organism.

A library is a growing organism – cuprinde în sine faptul că biblioteca este un sistem deschis şi se confirmă din plin în zilele noastre. Dovadă efortul continuu de adaptare la mediu, când bibliotecile caută, aproape cu disperare, să-şi diversifice colecţiile şi serviciile (ludotecă, mediatecă, CIC, memorie culturală locală, loc de întâlnire etc. etc. etc.). Singurul lucru pe care nu pot să mi-l reprezint este vârsta la care a ajuns acest organism. Cu toate că este într-o etapă de diferenţiere a organelor şi funcţiilor, ceea ce ar indica o faza embrionară, aş opta pentru o maturitate târzie… Sau poate că este un organism care trece prin metamorfoză.

Books are for use. Sigur că S. R. Ranganathan vorbeşte despre cărţi. Noi însă trebuie să ţinem cont că, în acest organism în creştere/dezvoltare, cărţilor şi celor ce sunt legate de cărţi li s-au adăugat noi şi diverse tipuri de documente şi servicii. Aşa că, atunci când vom citi „cărţi”, vom înţelege toate aceste lucruri. Prima lege pare de la sine înţeleasă, dar iată câteva metode curente prin care este încălcată: regulamente prea restrictive, programe de funcţionare necorespunzătoare, indisponibilizarea pentru perioade nejustificat de lungi, organizarea defectuoasă a spaţiului, grijă degenerată pentru gestiune, formalism excesiv, proceduri limitative şi greoaie în relaţiile cu publicul, lipsa de profesionalism a bibliotecarilor – toate situaţiile când cititorului nu i se face nici o ofertă…

Every reader, his book – putem încerca, pentru că nu lucrăm (încă) pentru toţi cititorii din lume, ci pentru cititorii noştri (actuali şi potenţiali) şi avem fiecare un specific bine definit. Internetul anulează leit-motivul izolării. Sigur că, una este nevoia de lectură şi alta nevoia de informare. Anumite lucruri pot fi cunoscute şi anticipate prin sondaje, altele nu. Spiritul celei de-a treia legi ne spune că fiecare cititor trebuie să plece din bibliotecă măcar cu un capăt de informaţie. În contextul actual, nici nu mai au atâta importanţă dimensiunea şi conţinutul colecţiei. Lucrurile depind, mai mult decât oricând, de factorul uman, de abilităţile de „căutător” ale bibliotecarului, de discernământul lui şi de conexiunile pe care este capabil să le facă. Dar prestaţia bibliotecarului este dificil de monitorizat şi evaluat pentru că actul profesional se consumă în intimitatea dialogului bibliotecar-cititor. Chiar dacă am putea avea toate resursele din lume, fără bibliotecari competenţi, nu le putem pune în valoare.

Every book, its reader. Tehnica ne pune la dispoziţie instrumentele cu care putem cunoaşte şi evalua circulaţia fiecărui document în parte ca şi succesul serviciilor furnizate. Cu circulaţie foarte slabă sau nulă pot fi lucrările care nu au prezentat interes pentru nimeni, dar şi cele care nu au fost puse corespunzător în valoare. În fiecare dintre cazuri se impun măsuri specifice. De aceea, de exemplu, achizitorul trebuie să fie capabil să estimeze nevoile de informare, bibliotecarii care fac prelucrarea trebuie să manifeste discernământ şi consecvenţă, cei ce lucrează cu publicul trebuie să folosească fiecare interval posibil pentru cunoaşterea fondului şi între toate compartimentele trebuie să existe o bună colaborare. Oricum, bibliotecarul care stă la dispoziţia publicului poate, prin abilităţile sale de comunicare, intuiţie şi empatie să amelioreze traseul informaţiei spre utilizator.

Save the time of the reader – economisirea timpului a devenit aproape un strigăt de ajutor în zilele noastre. (Deşi mă îndoiesc tot mai mult că am şti ce să facem cu timpul economisit pe diverse căi.) Această lege mi se pare că atinge o valoare fundamentală a muncii bibliotecarului: timpul său la schimb cu timpul cititorului. Pornesc de la ideea că orice persoană este capabilă să ajungă, în cele din urmă, la lecturile şi informaţiile dorite, e doar o chestiune de timp. Aşa că, în acest sector bibliotecarul trebuie să îşi afirme utilitatea. Din nou este vorba de intuiţie, identificare corectă a nevoilor utilizatorului, deschidere culturală, conexiuni şi abilităţi de căutător (navigator/ghid) specializat.

În loc de concluzie, ce alt omagiu aş putea aduce unei personalităţi ca S. R. Ranganathan care a avut, din plin, pe lângă vocaţia de întemeietor, şi vocaţia de formator, decât să arăt că am încercat să învăţ lecţia pe care ne-a oferit-o?

Deci: fii bucuros că omul apelează la bibliotecă şi pune-te la dispoziţia lui, scuteşte-i timpul şi ajută-l cu modestie să se pună în valoare.

3 responses to Actualitatea legilor lui S. R. Ranganathan

  1. Multumesc Ioana pentru acest omagiu.

    Si as propune sa incercam in 2008 sa urmarim in ce fel o sa contribuim individual la respectarea (din pacate in unele locuri chiar la instituirea) acestor legi. Si, poate sa prezentam pe la sfarsitul lui decembrie un bilant pe ProLibro:)

  2. Mie mi se pare interesanta adaptarea pe care o face Ioana la noua tehnologie. Sunt sigur ca in 1931 Ranganathan nu se gandea la modul in care legile lui isi amplifica sensul in conditiile existentei Internetului si a tehnicii de gestiune a colectiilor.

    Am putea chiar sa adaugam, cum ar fi:

    – bibliotecile sunt noduri ale unor retele care sunt mai importante decat fiecare biblioteca in parte

    – cititorul participa activ si direct la crearea bibliotecii

    – fiecare cititor are dreptul sa-si constituie propria biblioteca integrata in biblioteca mondiala

    Aceste legi au si fost completate:

    De Crawford si Gorman:
    1. Bibliotecile sunt in serviciul umanitatii
    2. Respectati toate modalitatile de difuzare a cunoasterii
    3. Utilizati tehnologia inteligent pentru a dezvolta serviciile
    4. Aparati liberul acces la cunoastere
    5. Respectati trecutul si creati viitorul

    Rescrise de A. Noruzi:
    1. Resursele web sunt create pentru a fi utilizate
    2. Pentru fiecare utilizator, resursa sa documentara
    3. Fiecare resursa documentara are un utilizator
    4. Economisiti timpul utilizatorilor
    5. Webul este un organism in dezvoltare

    (v. Application of Ranganathan’s Laws to the Web)

  3. Felul în care aceste legi depăşesc barierele timpului demonstrează că Ranganathan a ajuns la esenţe. (Concepţia lui biblioteconomică îşi are izvorul în filosofia indiană – se zice.)
    Ele pot fi extrapolate. S-ar putea să fie valabile pentru orice înseamnă diseminarea informaţiei şi comunicare (spun numai, n-am stat chiar să aprofundez…).
    Îmi plac adăugirile făcute care reliefează impactul globalizării.
    A ne raporta în activitatea curentă la legile lui Ranganathan cred că ne-ar apropia de perfecţiune.
    Pentru cei mai recalcitranţi, aş adăuga axioma:
    bibliotecile există pentru că şi numai atâta timp cât există cititori – cred că asimilarea ei ar scuti poporul bibliotecarilor de toate problemele de imagine.

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *