Primele rezultate ale sondării online a opiniei bibliotecarilor…

October 11, 2010 in legislatie

Pentru că pe blogul ProLibro a început totul, cu mesajele Cine poate fi bibliotecar în România? şi urmarea Ai o propunere legislativă, ce faci cu ea? şi aici a fost lansat chestionarul, tot aici fac cunoscute şi primele rezultate pe care le voi furniza, aşa cum am promis, asociaţiilor noastre profesionale.

Sper că mi-am luat toate precauţiile pentru a nu fi greşit înţeleasă.
Iată mesajele pe care le voi trimite, cu speranţa că vor determina o luare în discuţie a problemelor ridicate.

Prolog:
Stimate Doamne,
Stimaţi Domni,
În fişierul anexat acestui mesaj se găsesc datele obţinute în urma sondării online a opiniei bibliotecarilor, în perioada 7-30 septembrie a.c., în legătură cu oportunitatea unor modificări legislative privind pregătirea profesională.

Pentru cei care nu cunosc istoricul experimentului, fac următoarele precizări:
– Pornind de la ideea că, pentru îmbunătăţirea statutului şi percepţiei sociale a profesiei, ar fi utile câteva modificări legislative, am făcut patru propuneri pe care le-am înaintat comisiilor de specialitate din ABR şi ANBPR, ca fiind organismele abilitate să aprecieze oportunitatea lor;
– Pentru că totul s-a conturat frecventând blogul grupului ProLibro şi prin conversaţii în mediul electronic – lumea poll-urilor, a lui „people like this/don’t like this”, în timpurile Web 2.0 (la noi) care presupun participare, implicare, răspuns, colaborare – ideea realizării unui chestionar online, prin care să obţin cât mai multe păreri în legătură cu aceste propuneri a fost inevitabilă (cu atât mai mult cu cât există pe Web o bogată ofertă de site-uri specializate);
– Dat fiind faptul că participarea la chestionar, în sine, presupune apartenenţa la un grup privilegiat de bibliotecari (calculator, conexiune internet, frecventarea site-urilor de specialitate etc.) şi că, odată lansat chestionarul, nu există un control al configurării grupului de respondenţi, rezultatele obţinute nu pot fi extinse la întreaga masă de bibliotecari;
– Aceastea fiind zise, misiunea mea a luat sfârşit, deoarece am epuizat toate căile de acţiune în favoarea acestei campanii. Mulţumesc tuturor celor care m-au sprijinit, care au avut amabilitatea să completeze chestionarul şi, bineînţeles, celor care au scris pe această temă, ajutându-mă astfel să-mi conturez mai bine ideile.
– S-au acumulat 717 răspunsuri complete, însoţite de 303 comentarii. Pentru cei interesaţi, în câteva zile voi putea pune la dispoziţie o versiune mai amănunţită, cu prezentarea comentariilor făcute de respondenţi.
– Sper ca parcurgerea lor să convingă organismele abilitate că problemele ridicate prezintă interes şi merită luate în discuţie. Deci:

Rezultate finale sondaj (7-30 septembrie 2010)

S-au înregistrat 717 răspunsuri (însoţite de 303 comentarii), după cum urmează:
Tip de bibliotecă – Procent – Nr. bibliotecari
bibliotecă comunală – 22.6% – 162
orăşenească, municipală – 10.2% – 73
bibliotecă judeţeană – 36.1% – 259
Biblioteca Naţională – 3.9% – 28
bibliotecă şcolară – 12.0% – 86
bibliotecă universitară – 8.8% – 63
Biblioteca Academiei – 1.0% – 7
alte – 5.4% – 39
TOTAL – 100% – 717

Prima întrebare:
1. Dat fiind faptul că s-a reînfiinţat învăţământul superior biblioteconomic, este cu totul nefiresc să se perpetueze practica angajării la bibliotecă pe posturile cu studii superioare a absolvenţilor de orice profil de învăţământ superior (lucru justificat atâta timp cât nu exista învăţământ de specialitate). Nu numai că reprezintă o concurenţă neloială pentru învăţământul superior biblioteconomic, trei ani de studii fiind „echivalaţi” cu două module de pregătire postuniversitară, ci aduce şi un prejudiciu de imagine profesiei, în sensul că oricine poate deveni în cel mai scurt timp bibliotecar, ceea ce implică faptul că exercitarea profesiei noastre nu presupune calităţi specifice. Nu poţi deveni în acest fel nici profesor, nici jurist, nici economist, nici medic etc. Această problemă se poate rezolva prin impunerea existenţei studiilor biblioteconomice superioare la angajarea pe postul de bibliotecar cu studii superioare, de acum înainte. Dacă există temerea deficitului de cadre, să se poată angaja din alte specialităţi, cu condiţia existenţei unui masterat în biblioteconomie. (Cred că ar merita consultată practica din alte ţări europene în domeniu.)

Total răspunsuri: 717
sunt de acord – 530 – 73.9%
nu sunt de acord – 161 – 22.5%
nu ştiu – 26 – 3.6%
Comentarii: 110

A doua întrebare:
2. În condiţiile schimbărilor accelerate în domeniul gestionării informaţiilor, este necesară introducerea obligativităţii frecventării unui curs de specializare/perfecţionare la un interval de cel puţin 4 ani, prin consens bibliotecar/manager, oferta de cursuri urmând a fi realizată de CPP şi de organizaţiile profesionale ale bibliotecarilor.

Total răspunsuri: 717
sunt de acord – 666 – 92.9%
nu sunt de acord – 31 – 4.3%
nu ştiu – 20 – 2.8%
Comentarii: 72

A treia întrebare:
3. La acreditarea formelor de învăţământ superior biblioteconomic, o condiţie obligatorie să fie obţinerea avizului organizaţiilor profesionale ale bibliotecarilor. În acest fel, s-ar putea evita decalajul între programa de studii şi necesităţile faptice reale şi s-ar putea realiza o mai bună armonizare a aspectelor teoretice cu cele practice, printre mult altele

Total răspunsuri: 717
sunt de acord – 619 – 86.3%
nu sunt de acord – 33 – 4.6%
nu ştiu – 65 – 9.1%
Comentarii: 43

A patra întrebare:
4. Introducerea unei diferenţe terminologice între bibliotecarii cu studii superioare şi cei cu studii medii după modelul: tehnician, asistent, contabil, învăţător vs. inginer, medic, economist, profesor. (Bibliotecar secund, sub-bibliotecar, asistent bibliotecar, sunt câteva variante, cred că se poate găsi o denumire unanim acceptată.)

Total răspunsuri: 717
sunt de acord – 76.8% – 551
nu sunt de acord – 14.9% – 107
nu ştiu – 8.2% – 59
Comentarii: 78

9 responses to Primele rezultate ale sondării online a opiniei bibliotecarilor…

  1. Pentru relevanţa pe care o are acest tip de sondaj, mi se pare potrivit să reproduc câteva paragrafe din articolul Cercetarea pentru planificarea şi evaluarea campaniilor de relaţii publice scris de sociologul Dr. Walter K. Lindenmann Ph.D. Columbia University:
    “Cercetarea cantitativă. […] Chestionarele în mediul online devin tot mai des folosite. Chestionarele prin poşta electronică sunt administrate de emitent şi trimise prin e-mail celor chestionaţi. Cel mai important avantaj al lor este rapiditatea. În plus, acestea se bucură de atenţia destinatarului atunci când acesta îşi verifică corespondenţa electronică. Chestionarele prin e-mail nu pot avea întotdeauna un format corespunzător, de multe ori respondenţii alegând întrebările şi lăsând unele din ele fără răspuns.

    De asemenea, de multe ori sunt trimise chestionare completate parţial sau cu date greşite.
    Chestionarele pe paginile de Internet sunt realizate prin intermediul unor programe speciale care permit colectarea datelor şi înregistrarea rezultatelor. În acest caz, formatul chestionarului poate fi adaptat, fiind posibilă folosirea unor efecte audio, video şi a unor elemente de design grafic. Răspunsurile sunt înregistrate în baze de date, nemaifiind nevoie de înregistrări manuale.

    Cu toate acestea, chestionarele prin e-mail se bucură de un grad mai ridicat de atenţie din partea respondenţilor, spre deosebire de cele de pe paginile de internet care au grad de pasivitate mai ridicat, ceea ce afectează atât eşantionul cât şi relevanţa răspunsurilor.

    În Statele Unite, cercetările în mediul electronic sunt dezvoltate şi în plină expansiune, astfel încât există o piaţă a organizaţiilor care oferă servicii de cercetare online cu costuri extrem de reduse, precum http://www.guidestarco.com; http://www.esearch.com; http://www.infotekonline.com; http://www.insightexpress.com; http://www.informative.com; http://www.surveymoney.com şi http://www.zoomerang.com.

    Chestionarele în mediul online, prin e-mail sau în paginile web, au avantajul de a putea cuprinde un eşantion important într-un timp scurt, Internetul fiind un mediu rapid şi cu costuri reduse. În plus, răspunsurile pot fi prelucrate şi analizate imediat ce chestionarele sunt returnate şi introduse în baza de date. Dezavantajele cauzate de mediul online sunt date de selectarea respondenţilor şi verificarea identităţii celor care răspund la întrebări, Internetul permiţând un control limitat asupra eşantionului.”

  2. cam mare numarul celor care nu sunt de acord cu punctul 1, e trist ca tocmai noi bibliotecarii nu intelegem necesitatea schimbarii, necesitatea asezarii lucrurilor in cadre absolut normale

  3. Referitor la răspunsurile la prima întrebare şi la comentariul simonei d.: e foarte uşor să răspunzi “da”, însă eu i-aş aprecia mai mult pe cei care au răspuns “nu”. Şi asta v-o spune un absolvent de studii de specialitate. Eu însumi am răspuns “da” la această întrebare, dacă îmi aduc bine aminte, căzând în capcana lui “wishfull thinking” pe care ea o deschide. Practica demonstrează că un număr foarte mic dintre cei care sunt absolvenţi de studii de specialitate ajung să profeseze – n-o să insist asupra motivelor (salariile mici, lipsa de motivaţie interioară etc.). A opta pentru obligativitatea studiilor de specialitate de bază înseamnă a te sabota singur. În acest context, este esenţial să nu se elimine din ecuaţie studiile de specialitate de nivel master şi postuniversitar. Că ar fi bine să existe o diferenţiere de sarcini (şi de salarizare) în funcţie de tipul/nivelul studiilor, e indiscutabil, deşi şi aici lucrurile pot fi nuanţate. Cum se va descurca să dea referinţe sau să opteze pentru achiziţionarea unei cărţi din, să zicem, domeniul chimiei, un absolvent de biblioteconomie? Sigur că poate apela la nişte instrumente care să-l ajute să se orienteze, dar va fi el mai performant în îndeplinirea acestei sarcini decât un absolvent de chimie care a urmat şi studii postuniversitare de biblioteconomie? Aceşti “subject librarians”, cum le spun americanii, sunt foarte importanţi în biblioteca de azi.
    În bibliotecile de învăţământ, unde prevederea de a angaja doar absolvenţi de studii de specialitate se aplică de mai mulţi ani, traseul e de multe ori acesta: oameni de altă formaţie decât cea biblioteconomică se angajează în bibliotecă (legea permite acest lucru, pe o perioadă determinată), urmând apoi studii de specialitate de diverse niveluri. Aş vrea să apuc ziua în care aceşti “outsideri” vor face realmente “concurenţă neloială” absolvenţilor de studii biblioteconomice de bază care dau buzna să se angajeze în biblioteci.

  4. Antonia, multumim mult pentru update. Abia astept detaliile!

  5. Într-adevăr, prima întrebare şi a patra pot fi apreciate ca fiind “manipulative”, prin alăturarea exemplului celorlalte profesii intelectuale.

    Dar se pune întrebarea: Are profesia de bibliotecar suficiente date şi particularităţi ca să necesite studii superioare de specialitate?
    Sau cere doar nişte deprinderi şi abilităţi asimilabile în scurt timp?
    Asta e adevărata întrebare.

    Raportat la timpurile pe care le trăim şi la ce se prefigurează, eu cred că prima variantă e corectă. Crearea, întreţinerea, organizarea, exploatarea bazelor de date, indiferent de suport, capacitatea de a regăsi, analiza, sorta. Capacitatea de a comunica fie cu specialistul (pentru a-i cunoaşte nevoile de informare), fie cu publicul cititor (pentru a-i cunoaşte gusturile de lectură), asimilarea elementelor de tehnica muncii intelectuale, de ordonare a cunoştinţelor umane, pe domenii de interes… Există atâtea faţete! Nu-mi închipui învăţământ biblioteconomic în absenţa cursurilor IT (mergând până la folosirea mediilor de socializare), fără cursuri temeinice de sociologie şi psihologie dacă tot vrem să fim “a treia casă”, sunt primele care îmi vin în minte.

    E un cerc vicios. Nu avem învăţământul biblioteconomic corespunzător dar nici nu îl sprijinim preferând candidaţi din alte specialităţi.

    În obiecţiile la întrebarea 1 din chestionar se vede ceva de genul “un bibliotecar nu poate învăţa chimie, dar un chimist poate învăţa biblioteconomie”. Sunt bibliotecarii mai proşti?

    Cred că nu am precizat până acum: am studii superioare nebiblioteconomice şi postuniversitare biblioteconomice. Nu neapărat ele m-au ajutat să fiu un bibliotecar decent, cât cultura generală făcută pe cont propriu şi, bineînţeles, cunoştinţele biblioteconomice.

  6. Stimata doamna,
    nu imi puneti in gura cuvinte pe care nu le-am spus. Prostie e atunci cand crezi ca le stii si ca poti sa le faci pe toate.
    Si apropo, daca spuneti ca ati urmat doar cursuri postuniversitare de biblioteconomie, de unde pornirea asta de a bloca accesul in biblioteca celor care ar fi in aceeasi situatie?
    Dupa stiinta mea, exista tari in care studiile superioare de biblioteconomie se fac doar la nivel de master si/sau postuniversitar. Fatalmente, aceste studii sunt urmate de persoane cu alta formare de baza decat cea biblioteconomica. Asta inseamna ca in tarile respective profesia de bibliotecar este desconsiderata?

    P.S. Marian, help! Am incercat sa ma loghez pe site ca si pana acum si am primit salutul neprietenos “Bye Bye, SPAMBOT!” :-))) Ce e de facut?

    • Stimate domnule Robert Coravu, vă rog să mă iertaţi! Nu asta am intenţionat.

      La început nici nu am înţeles, aşa că am recitit reply-ul meu şi primul dumneavoastră comentariu şi am constatat că aveţi dreptate. Asta se înţelege.

      Dar din partea mea, când am scris: În obiecţiile la întrebarea 1 din chestionar se vede ceva de genul “un bibliotecar nu poate învăţa chimie, dar un chimist poate învăţa biblioteconomie”… la obiecţiile găsite în răspunsurile la chestionar mă gândeam. Dar am tot refăcut fraza şi nu reiese asta, plus că mi-a rămas “agăţat” în memorie tocmai domeniul “chimie”, că putea fi orice altceva. Asta e!

      Despre ceea ce spuneţi că se întâmplă în alte ţări, îmi pare bine că aţi adus vorba. Şi eu am menţionat o astfel de posibilitate în chestionar. În condiţiile în care am menţionat cercetarea practicii europene cred că se vede că intenţia este mai degrabă căutarea unei soluţii decât pretenţia găsirii ei.

      Nu doresc blocarea accesului celor cu studii în alte domenii, mai degrabă revigorarea învăţământului biblioteconomic. Dar aş dori să se poată schimba ceva ca să nu mai întâlnim situaţii, cum a fost semnalat tot în răspunsurile la chestionar, când personalul auxiliar a fost promovat bibliotecar cu studii medii şi apoi, cotizând la contestatul învăţământ la distanţă, a devenit bibliotecar cu studii superioare. Nici învăţământul biblioteconomic nu-l putem desfiinţa. Poate aşa cum spune Marin, avem de a face cu mai multe profesii…

      Ce aş vrea? Aş vrea un statut egal cu al celorlalte profesii ce necesită studii superioare ca să curăţ zgura rămasă după situaţii în care oameni drăguţi şi bine intenţionaţi de altfel, m-au prezentat, căutând soluţii de compromis:
      – Doamna…. “profesoară”, crezând că mă înalţă în grad, cum ar veni
      Şi eu a trebuit să corectez: “bibliotecară”.

      Ce aş vrea? Nu un sondaj riguros şi ştiinţific de opinie, pentru că acela ne-ar putea da doar imaginea a ce vor, în medie, bibliotecarii, ori profesia noastră are prea multe faţete. Am afla doar cum votează majoritatea şi nu cred că ar fi neapărat egal cu ce e mai bine pentru profesie.

      Dar un studiu făcut de asociaţie cu privire la situaţia şi legislaţia din ţările europene, poate cu atenţie sporită pentru ţările care au trecut prin experienţa comunistă, s-ar putea dovedi util. Ştiu că nu putem importa orice modele, că nu se potrivesc, dar ceva parcă trebuie schimbat.

      Sper că am reparat asperităţile nedorite şi nu am creat altele.

  7. A fost din cauza unui plugin de securitate care nu merge cu buddypress si nu avea acces nimeni. L-am schimbat.

  8. Antonia draga, nu intelegem ce ai impotriva celor care urmeaza studiile la invatamant la distanta. Sunt si facultati la care se invata. Crezi ca toate universitatile care au aceasta forma de invatamant sunt echivalente cu spiru ?

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *