S.O.S. Biblionet – Global Libraries România: zburăm prea jos!

October 29, 2011 in Comisia bibliotecilor, Global Libraries Initiative, istoria bibliotecii, Practici bune, Practici rele, programe, Societatea informaţională

• „nu lipsa idealului, ci dimensiunea lui este problema” • o analiză cu privire la care ar trebui ca toţi cei implicaţi să ne exprimăm opinia • liniştiţi-mă, demonstrându-mi că nu e cum spun! 

Mă tem, din ce în ce mai tare, că pruncul va rămâne nemoşit. De-asta scriu, convins că bine fac spunând lucrurilor pe nume şi nelăsând  răul să se dezvolte, să compromită iremediabil până şi puţinul bine „care este”.

Biblionet – „Strengths”:

• a fost şi a rămas primul şi singurul program din România care urmăreşte să faciliteze accesul publicului la informaţie furnizată de/ obţinută prin bibliotecile publice

• este primul program naţional care enunţă şi îşi propune formarea profesională a bibliotecarilor publici în vederea dobândirii de competenţe şi abilităţi absolut necesare în procesul de transfomare a bibliotecilor tradiţionale în biblioteci ale „erei informaţiei”

•  este primul program derulat la nivel naţional prin care bibliotecile sunt dotate cu echipamente IT şi softuri în scopul punerii acestora la dispoziţia publicului şi în vederea dezvoltării – pe baza lor şi a conexiunii Internet – de servicii moderne de bibliotecă pentru comunitate;

• cu toată „criza”, programul beneficiază de un buget deloc neglijabil şi de susţinere din partea bibliotecarilor români, a asociaţiei lor profesionale şi a mass media aproape necondiţionată; îndrăznesc să spun că „Biblionet” beneficiază şi de sprijinul unui număr semnificativ, probabil majoritar, al autorităţilor locale şi judeţene din România

• programul se adreseaza, potenţial, bibliotecilor publice care funcţionează în aproape toate localităţile României, adică unor entităţi care, chiar dacă sunt în dificultate (mai ales pentru că n-au evoluat şi nu s-au dezvoltat pe măsura nevoilor publicului, care nici el nu prea conştientizează cât de folositoare îi poate fi Biblioteca), au – în majoritatea lor – tradiţie aproape seculară şi au personal remunerat de Stat

• indiferent cât de prost ar fi implementat „Biblionet” în România – dacă sunt respectate condiţiile minime de accedere în program, de organizare a cursurilor şi de corectă utilizare e echipamentelor, evident –  bibliotecile şi bibliotecarii tot ar trebui să ramână cu „ceva”:  sedii renovate sau măcar igienizate, bibliotecari (ceva) mai pregătiţi profesional, conexiune Internet, computere şi alte echipamente, segmente de public nou atras spre biblioteca (în special exponenţi ai „generaţiei messenger” care n-au computer acasă) s.a.m.d.

• spre deosebire de aproape toate programele finanţate din fonduri externe (europene sau americane), pentru „Biblionet” nu s-a solicitat/ nu se solicită „cofinanţare”, ci doar întrunirea unor condiţii minime de funcţionare (care, s-o spunem cinstit, oricum ar fi trebuit îndeplinite, indiferent de existenţa acestui program)

• graţie implicării lui Marcel Chiranov (PMP Impact Assessment Manager, Biblionet România) s-a reuşit constituirea „Grupului Impact”, format din 15 coordonatori judeţeni ai programului; este singura structură în care pregătirea profesională şi experienţa unor „bibliotecari” care lucrează în biblioteci publice judeţene româneşti este apreciată, luată „în serios”, pentru a fi fructificată (le spun, generic, bibliotecari, deşi unii reprezintă top/ middle managementul instituţiei lor, alţii sunt lideri informali); Grupul Impact constituie, în fine, unica entitate din cadrul programului în care buna conlucrare a celor 15 coordonatori şi a specialistului în evaluare al Programului „Biblionet” începe să se concretizeze.

Biblionet – „Weaknesses”:

În România, Global Libraries Program (Posted on noiembrie 12, 2007) – care a stat la baza actualului „Biblionet – lumea în biblioteca mea” – nu doar că a pornit târâş-grăpiş, fără niciun „azimut”, dar „s-a românizat” tot mai mult, pe parcurs.
Pus în operă, iniţial, ca program-pilot, Biblionet – Global Libraries România a trebuit – cu siguranţă – să-şi clarifice de la bun început dilemele legate de strategia de implementare şi de cele mai eficiente direcţii de acţiune pentru atingerea obiectivelor; nu am fost „în pilot” (judeţul Vâlcea nu a fost), deci nu am luat cunoştinţă personal cum au decurs lucrurile; prin urmare, nu susţin (o pot face colegii implicaţi?) nici că „Biblionet” a fost croit prost şi de-asta iese ce iese, nici că – dimpotrivă – programul a fost corect croit, dar problemele au apărut la implementare; şi într-un caz, şi în altul, este clar că ceva nu funcţionează.

Ceea ce a fost şi a rămas în neregulă cu acest program:

1. greşeala fundamentală, prima care trebuie menţionată, este că „Biblionet” e totodată şi primul program în care cineva care nu este bibliotecar şi fără a ţine nicicum cont de părerile celor „de specialitate” le spune bibliotecarilor nu doar ce să facă (?), ci şi cum să facă, deşi cei mai mulţi dintre bibliotecari ar avea nevoie întâi de toate să afle şi să conştientizeze ce trebuie să facă şi de ce se impune să facă; nu cred în ruptul capului că mai există vreo ţară în lume în care selectarea şi formarea „formatorilor” (trainerilor) – în cadrul Global Libraries Program – să se înfăptuiască fără ca problemele corpului profesional al bibliotecarilor publici şi ale bibliotecilor în raport cu comunitatea să fie măcar cercetate[1], pentru a le fi găsite rezolvări; d.p.d.v. al ridicolului, ne aflăm într-o situaţie similară poveştii cu vânătorul care a căutat toată viaţa un inorog, nu l-a găsit pentru a-l vâna, însă asta nu l-a împiedicat ca la bătrâneţe să înfiinţeze o şcoală în care să predea metode şi tehnici de răpunere a fantasticului animal[2]

2. ca o consecinţă a celor expuse anterior, formarea trainerilor de bibliotecari şi a bibliotecarilor, principala componentă a Programului Biblionet – după părerea mea, mai importantă decât dotarea cu echipamente IT a bibliotecilor, cum am susţinut constant – a fost ratată în mult prea mare proporţie; deşi s-a pornit bine, a intervenit „ceva” (nu ştiu ce) şi „regulile” anunţate oficial, la început, s-au schimbat complet în timpul jocului: după „principiul” românesc expus în alineatul precedent (nu contează ce ştii, important e să-i înveţi pe alţii”), „TOT”-ul din 2008 – coordonat de un profesor doctor în biblioteconomie şi ştiinţa informării, nu din România, ci din SUA – a fost organizat degeaba, iar promisiunea[3]Candidaţii selectaţi vor lucra sau colabora, pe bază de contract, cu programul Global Libraries România şi structurile asociative ale sistemului de biblioteci publice din România” n-a mai fost nici ea onorată; după „criterii” care n-au nicio legătură cu activitatea de bibliotecă (ci, cel mult, cu capacitatea de comunicare şi cu un „vreau” spus ca la starea civilă „din dragoste” pentru o căsătorie din interes), selecţia de traineri pentru bibliotecari a început (şi continuă) la fel ca pentru trainerii în vânzări (este revoltător că nimeni nu pare a da importanţă faptului că un trainer de bibliotecari trebuie pregătit altfel decât un trainer pentru comercianţii de cosmetice, de „zeptere” ori de ouă de prepeliţă); singura „schimbare” apărută în procesul de formare a trainerilor – ca urmare a semnalelor de alarmă trase, nu doar de mine – scripta manent: aici, dincoace şi dincolo – a fost extinderea perioadei de desfăşurare a TOT-ului, de la o săptămână la două săptămâni, pe aceleaşi coordonate.

3. în paralel cu cele de mai sus, după un prim an (2009) în care n-a fost nicio problemă că unii dintre candidaţii selectaţi pentru a deveni traineri în cadrul programului erau „metodişti” sau coordonatori „Biblionet” în judeţele lor (lucru absolut normal, după mine), s-a hotărât, aberant, că un coordonator judeţean nu poate fi şi trainer şi că nu este obligatoriu ca „metodistul” să fie format ca trainer (obligatoriu nu era nici înainte, însă era şi este absolut necesar); la ce a condus aceasta? la situaţii dintre cele mai hilare şi urâte: echipe judeţene formate din coordonator, metodist şi trainer(i) în care nu se colaborează cum ar trebui, în principal din cauză că „metodistul” sau coordonatorul neselectat sau care nu a dorit să devină trainer, pe de o parte, şi trainerii selectaţi (bibliotecari de bibliotecă judeţeană, care până la momentul „T0” nu au avut nicio tangenţă cu realitatea bibliotecarilor din comune şi oraşe şia activităţii lor), pe de altă parte, nu reuşesc să constituie o echipă; fiecare parte este convinsă că interesele ei sunt divergente cu ale celeilalte părţi; există traineri cu ego-ul mai pronunţat care se consideră de-acum „buricul bibliotecii”, că doar au fost „aleşi” şi „formaţi” de IREX!; în contra-partidă, există coordonatori şi metodişti care au dus greul programului, conform atribuţiilor de serviciu sau pe care şi le-au asumat, calificând pentru Biblionet propriul judeţ şi biblioteca judeţeană, şi care se simt nedreptăţiţi, „daţi la o parte” (unii dintre ei nu mai sunt nici măcar informaţi, cu atât mai puţin consultaţi în privinţa hotărârilor care se iau pentru „buna continuare a programului”, in chiar biblioteca şi judeţul lor!; subţirimea cugetării că metodistul/coordonatorul judeţean este „prea ocupat” pentru a fi şi trainer (deşi el este primul care trebuie să fie cu adevărat trainer) rezidă din anomalia că unii traineri – cei mai mulţi, bibliotecari la relaţii cu publicul, în bibliotecile lor, sau oricum oameni cu o fişă a postului destul de încărcată – au fost „selectaţi” pentru mai multe „planuri”, devenind “formatori” şi pentru cursurile “IT/Lib”, şi în “BSNB”, şi în “Advocacy”, şi în “DigiTales” (Programul Grundtvig) etc.

4. în cazurile când în „ecuaţie” intervine managementul instituţiei (care a făcut propunerile de candidaturi, a susţinut proprii oameni pentru a deveni traineri), poate este şi avid să-şi asume reuşitele, atâtea câte sunt, sau/ şi, mai mult de-atât, se simte rău „lovit” în soartă că propriul coordonator „Biblionet” a ajuns „pol de putere”), lucrurile se complică exponenţial (sau se simplifică, ajungându-se la „băltire”); prin ce metodă se încearcă ogoirea orgoliilor directorilor de biblioteci judeţene aflaţi în această jenantă situaţie? şi, totodată, reducerea la tăcere a coordonatorilor judeţeni care au prea multe de „comentat”, deci „nu-s buni” pentru că nu joacă precum li se cântă? prin cursuri/ terapie de leadership – pentru directori, ce vă imaginaţi? :mrgreen: – organizate la jumătatea perioadei de implementare a Programului; care, până acum, trebuia nu doar bine înţeles, în esenţa obiectivelor lui, dar ar fi trebuit să se contureze deja ca un mare succes, inclusiv al leadership-ului „în devenire”); toată consideraţia pentru Nicu Zegheanu – formatorul de traineri-bibliotecari despre care scriam în anii din urmă că „a aflat de la noi foarte multe «povesti» cu si despre biblioteci si bibliotecari, pe care altminteri nu avea de unde le auzi, el situandu-se profesional in exteriorul profesiei de bibliotecar”; acum, în calitate de trainer la cursul de leadership organizat pentru directorii de biblioteci judeţene, Nicu a avut ocazia să afle noutăţi despre rolul şi rostul acestor instituţii şi din perspectiva celor care le conduc (că unii dintre managerii de biblioteci – adevăraţi „seniori” în funcţie – s-ar putea simţi jigniţi că cineva vrea să-i leadership-ească în prag de pensie, după ce-au fost directori şi şefi o viaţă, probabil nu s-a gândit nimeni)

5. în privinţa formării trainerilor de bibliotecari s-a ajuns la o competiţie „de masă”, deşi ea trebuia să fie una a valorilor, a profesionismului; a primat cantitatea în detrimentul calităţii, cu motivaţia strâmb gândită ca fiecare bibliotecă judeţeană să aibă suficienţi traineri încât să poată să-şi acrediteze propriul „centru de formare”, autorizat conform legii; de unde a reieşit aceasă “nevoie”?; cum s-a ajuns la concluzia că, dintr-o dată, bibliotecile judeţene trebuie să devină furnizori de servicii de formare în te miri ce profesii/ ocupaţii, pentru care să ofere diplome/ certificate/ atestate?; mai multe „calcule” au fost greşite, când s-a optat pentru obiectivul „centre de formare profesională contra-cost” în bibliotecile judeţene, ca şi cum aceste instituţii îşi rezolvaseră toate multele probleme pe care le au de rezolvat ca instituţii de profil şi trebuie să-şi „extindă” sfera serviciilor, să acapareze şi teritoriile virgine ce ţin de obiectul muncii centrelor regionale de ocupare şi formare profesională a adulţilor (CRFPA), bunăoară; sau al altor funizori de servicii de formare profesională, firme private ori care funcţionează ca ONG-uri, deloc puţine pe piaţă; bibliotecile publice trebuie să-şi asume necondiţionat şi gratuit, pe lângă oferirea de informaţii (de orice fel ar fi ele, pe orice suport, modalitate de receptare etc.) de-acum şi ceea ce bibliotecarii numesc „Computer literacy” şi „Information literacy” pentru comunitate; în momentul în care se propune ca bibliotecile judeţene să se mobilizeze pentru a oferi, contra-cost, servicii de formare (prin cursuri încheiate cu diplome/certificate de absolvire) ne aflăm în afara unui raţionament normal privind priorităţile imediate şi pe terment mediu ale acestor istituţii; după aceeaşi „logică”, atât CRFPA-urile, cât şi ceilaţi furnizori de formare profesională contra-cost ar trebui să înceapă să ofere servicii specifice bibliotecilor publice, să fie concurenţă loială :roll:

Câteva alte consideraţii:

– în condiţiile în care, în România, nu poţi număra pe degetele de la o mână profesorii cu suficientă calificare/preocupare/dorinţă să pregătească bibliotecari profesionişti adecvaţi „epocii”, şi nici măcar la nivelul post-universitar/ universitar al învăţământului de specialitate nu este conştientizat acest imperativ, a forma „la apelul bocancilor” aproape 100 sau 200 de „traineri” nu înseamnă nicidecum rezolvarea chestiunii arzătoare a formării profesionale de specialitate a bibliotecarilor

–  în toate bibliotecile judeţene, probabil în proporţie de peste 90%, trainerii formaţi prin “Biblionet” sunt bibliotecari care au propriile sarcini de serviciu, propria fişă a postului, cei mai mulţi în „roluri” ce ţin de domeniul „relaţii cu publicul”; chiar dacă directorul instituţiei – din neştiinţă, din superficială estimare a realităţilor/ entităţii/oamenilor din subordine, din orgoliu sau pur şi simplu pentru că se lasă sedus de idee, spune „da” şi promite „să-i scoată din producţie” pe traineri , asta nu rezolvă problema de fond: încadraţi într-o instituţie bugetară, trainerii nu-şi pot lăsa pur şi simplu baltă parte din “job”-ul lor pentru a presta servicii contra-cost; aceasta ar crea şi o complicaţie în plus în relaţia cu finanţatorul (Consiliul Judeţean poate zice: vreţi “să faceţi bani”? faceţi, nu ne mai cereţi nouă buget!), cu colegii de serviciu care trebuie să preia sarcinile abandonate etc.

– nemotivarea trainerilor este, şi ea, un mare “handicap”, s-au dus vremurile când oamenii plecau cântând la munca ogorului, mobilizaţi cu îndemnuri imbecilizatoare prin care le era arătată „calea”; bibliotecarii-traineri – cărora li s-a tot spus ce perspective de dezvoltare profesională „vor avea”, încep să constate că muncesc din ce în ce mai mult, deşi salariul le e mai mic, au din ce în ce mai multe probleme profesionale şi administrative pe cap etc. etc., iar „perspectiva de dezvoltare profesională” nu este în bibliotecă, ci trebuie căutată, individual, mai degrabă în afara bibliotecii;  de ce ar şi-ar lua trainerii pe cap “beleaua” de a se dedica unor activităţi exterioare profesiei lor în cadrul instituţiei care nu le poate oferi nimic, oricât ar munci, oricât ar muri pe baricade? de ce n-ar deveni traineri – dacă asta şi-ar dori să fie – în sistem privat, şi nu în inchizitorialul sistem bugetar românesc?

 6. „Explorarea unei serii de opţiuni pentru programele de instruire în utilizarea calculatoarelor, destinate bibliotecarilor” (deziderat enuntat la primul link din primul alineat al “Weaknesses”) nu s-a intamplat; nimeni nu a parut a constientiza, nici în 2007 şi nici ulterior, că utilizarea computerului în activitatea de bibliotecă este diferită  de utilizarea pur si simplu a computerului; că formarea unui bibliotecar capabil să înfiinţeze/ dezvolte/ adapteze servicii moderne de bibliotecă utilizând computerul şi noile tehnologii înseamnă fundamental mai mult decât alfabetizarea, pur şi simplu, în utilizarea IT.

• „Organizarea unei serii de conferinţe la nivel regional, pentru promovarea schimburilor de informaţii între participanţi şi specialiştii în acesul comunităţii la internet, pentru dezbaterea planurilor pentru viitor şi evaluarea lecţiilor învăţate”- deziderat de asemenea enunţat – nu s-a înfăptuit (sau dacă da, s-a întâmplat în „semi-clandestinitate”)

• „Coordonarea cu proiectul Serviciu Universal al ANRCTI privind telecentrele şi cu proiectul Economia Bazată pe Cunoaştere, al Ministerului Comunicaţiilor, pentru a asigura schimburile de experienţă şi de bune practici cu alţi participanţi, precum şi utilizarea optimă a cunoştinţelor şi resurselor disponibile” – nu s-a realizat; în principal din cauza serviciilor cu plată înfiinţate în comunităţi sărace şi puţin instruite (dar şi din alte motive); una peste alta, cu excepţii care confirmă regula, de proiectul cu telecentrele ANRCTI  s-a ales praful, la fel şi de proiectul prin care s-au înfiinţat  centrele P.A.P.I. („Economia Bazată pe Cunoaştere”): administraţiile locale au aşteptat „cuminţi” să treacă „termenul de funcţionare” angajat, pentru a intra – nu doar de facto, ci şi de jure – în proprietatea computerelor care mai mult au stat închise decât au funcţionat[4]

• în fine, tot în privinţa dezideratelor anunţate în 2007, „Colaborarea cu Comisia Naţională a Bibliotecilor în vederea înfiinţării unui Comitet Director Naţional format din reprezentanţi guvernamentali, ai sistemului de biblioteci şi ai sectorului privat, care să dezbată obstacolele întâmpinate în efortul de a oferi publicului acces la internet prin intermediul bibliotecilor şi să formuleze o politică la nivel naţional de sprijinire a acestor servicii pe termen lung”: colaborarea a fost sublimă, dar a lipsit/ lipseşte cu desăvârşire, poate şi din cauza nefuncţionării Comisiei Naţionale a Bibliotecilor.
__________________

[1] Experienţa şi începutul de „cultură oranizaţională” ale site-ului şi forumului www.biblioteca.ro, în evidentă legătură cu ceea ce susţin, au fost ucise. Am întrebat zadarnic de ce

[2] Se spune că, în China antică, cineva si-a fixat în tinereţe un obiectiv cât se poate de îndrăzneţ, de precis şi pe care l-a urmărit cu acribie: vânarea unui inorog. L-a cautat pe câmpii, prin smârcuri, printre/pe insule, prin păduri seculare, în munţi, în peşteri, prin oazele desertului… l-a cautat într-un şir parcă nesfârşit de primăveri, veri, toamne şi ierni, desi de la o vârstă puterile îşi luaseră obiceiul de a scădea de la an la an. Chiar de la zi la zi, în cele din urmă, şi nicio expediţie nu mai era la fel de îndelungată precum cea din seara precedentă. În fine, după alte multe expediţii tot mai extenuante, când a simţit că nu-l mai ajută puterile să caute inorogul nici măcar pe lângă casă 😥 , eroul nostru a admis, în sfârşit, că se impune o schimbare radicală de tactică; şi a procedat în consecinţă: a înfiinţzat – chiar acasa la el, să-i fie mai lesne – o şcoală  în care, până a închis ochii, i-a învăţat pe alţi pasionaţi metode şi tehnici prin care se vânează inorogul

 

[3] în 16 iunie 2008 a fost lansată o „cerere de depunere  de  candidaturi pentru selectarea bibliotecarilor ce vor participa in programul de Formare de Formatori (TOT) ce va fi organizat in perioada 21-25 Iulie 2008, sub coordonarea Dnei Dr. Hermina G.B. Anghelescu, Conferentiar Library & Information Science Program, Wayne State University, Detroit, Michigan.
Scopul acestui program de formare este acela de a  alcatui o echipa de  12-15  instructori bibliotecari pentru implementarea  programului national Global Libraries Romania, program ce se va desfasura in perioada 2009-2013. Tema programului de TOT pentru care se face selectia de candidati va fi „Servicii pentru clienti”. Bibliotecarii  care vor fi selectati  vor invata ce inseamna servicii moderne intr-o biblioteca  din era Internetului, isi vor imbunatati abilitatile si calitatea serviciilor pe care le furnizeaza, si vor avea capacitatea de a  furniza la randul lor servicii de instruire colegilor bibliotecari care vor intra in programul national Global Libraries Romania. Candidatii selectati vor lucra sau colabora, pe baza de contract, cu programul Global Libraries Romania si structurile asociative ale sistemului de biblioteci publice din Romania.

[4] Sunt şanse mari ca la fel să se întâmple şi cu computerele, echipamentele şi tehnologia donate prin Progamul Biblionet, dacă nu se clădeşte o „dependenţă” de acestea – a comunităţii, a bibliotecii şi evident a bibliotecarului. Odată, după ce mi-am răcit gura de pomană vorbind unui edil de staţiune vâlceană despre avantajele computerelor in bibliotecă, am primit „încurajări”: Aduceţi-le, domnu’ Smedescu, că le dau pe la şcoală, pe la cămin

 

PS: în 7-9 decembrie 2011 va avea loc „Conferinta nationala a trainerilor bibliotecari”. Din motive ce ţin de agendă – agenda propusă de organizatori, nu agenda mea :mrgreen: – n-are sens să particip la conferinţă, însă sper că măcar o parte din cele semnalate mai sus vor fi luate în discuţie. Printre celealte subiecte importante dezbătute, evident.  😆

19 responses to S.O.S. Biblionet – Global Libraries România: zburăm prea jos!

  1. Valentin, exista un text in engleza care sa vorbeasca de observatiile legate de Biblionet pe care tu si alti bibliotecari le fac de cativa ani? Nu de alta insa cand am avut acum ceva timp o discutie cu reprezentantii IREX din State si imi aduc perfect aminte ca le lipsea vocea bibliotecarilor din Romania. Daca nu exista un astfel de text, cred ca e timpul sa apara 😀

    E prea intensa si prea din interior privirea ta ca sa o comentez eu din afara. Mi se pare trist ceea ce spui si astept sa vad comentariile colegilor care sunt si ei implicati in Biblionet. Pana atunci insa nu inteleg de ce nu ajungi la conferinta din decembrie? Acolo ar fi locul ideal in care ar trebui purtate aceste discutii. In profesia noastra poate e timpul sa ne dezobisnuim sa mergem la conferinte “sa ne distram”. Cheltuim banii institutiei sau ai IREX sau ai cui or fi ca sa mergem la o conferinta doar daca avem ce spune, avem cu ce contribui si vrem sa participam la o discutie constructiva despre profesie. Altfel mai bine stam acasa si folosim banii pe carti, ca suntem mai castigati.

    • Draga Valentin,
      inainte de orice comentariu, imi cer scuze pentru ignoranta mea si te asigur ca nu mi-am propus sa intru intr-o polemica sau sa ma situez de vreo parte sau alta a baricadei. Insa nedumerirea pe care o am, sincer, este ca nu stiu ce te-a determinat sa tragi acest semnal de alarma, mai stiu si ca nu e prima data cand o faci, dar nu reusesc sa surprind esenta acestei ingrijorari de “zbor la altitudini periculos de mici”.

      Identifici ca problema majora a programului faptul ca nu au fost consultati specialistii (bibliotecarii), insa in acelasi timp definesti Grupul de impact ca singurul loc in care acestia sunt luati in serios.

      Intrebarea sau intrebarile pe care le am sunt: de ce te temi, ce iti provoaca aceasta frica, de ce crezi ca programul va fi un fiasco si te-as ruga sa-mi raspunzi raportandu-te la biblioteca ta (nu ii vei mai ajuta pe bibliotecarii din judet la finele programului, nu vei mai fi lasat, va lua cineva calculatoarele, oamenii nu s-au schimbat deloc, si daca au facut-o vor reveni instantaneu la vechile obiceiuri la finele programului?)

      Personal, consider ca numai de noi depinde ce se va intampla in continuare. Nu stiu cum va fi in alte locuri, insa daca fiecare va continua sa doreasca sa mearga mai departe, atunci va merge, nici Irex-ul, nici o alta structura nu va putea sa ne faca treaba. Ne-a fost intinsa o mana, ca or fi fost si greseli si schimbari de ritm si adaptari, acestea sunt inerente oricarui program, insa de noi depinde in ce fel va fi fructificat, daca va fi, acest ajutor.

  2. si ca sa raspund la solicitarea ta: “liniştiţi-mă, demonstrându-mi că nu e cum spun!”, nu consider in nici un fel aberanta hotararea prin care un coordonator nu are voie sa fie si formator, pentru ca nu poti sa conduci masina si in acelasi timp sa te bucuri de priveliste – risti accidente sau risti sa le faci prost pe amandoua (si mai cred ca aceasta masura nu a fost luata in ciuda cuiva)

  3. Daca nu te-as cunoaste, Claudia Popescu, si mai ales daca n-am fi fost impreuna la primul “T.O.T.” organizat pentru “Global Libraries Romania”, in 2008, la Sinaia, cu dna Hermina Anghelescu, as zice ca esti un soi de Daniel Oajdea sau Gelu Visan, iar “misiunea” ta e sa deturnezi discutia 🙂

    O luam prea “de jos” cu explicatiile, daca incerc sa-ti raspund la nedumeriri …referitor la “Grupul Impact”, te incurajez sa savurezi o cafea impreuna cu Ruxandra Nazare, colega ta de la BJ Brasov, si sa discutati despre cum nu putem influenta ceea ce deja s-a batut in cuie…

    PS: mi se dovedeste ca, privind din exteriorul Programului “Biblionet”, ar trebui sa fim “multumiti”; numai ca eu privesc din interior, si de-asta sunt “nemultumit”.

    • Iti multumesc frumos pentru raspuns si fara nici o intentie de a deturna discutia sau cu vreo “misiune” speciala, desi dupa 2008 nu am mai putut juca un rol in primele randuri – din motive strict personale – nu m-am considerat niciodata in exteriorul programului. Am fost la curent cu ce se intampla, m-am interesat, mi-am spus parerea colegilor din judeteana – nu la cafea pentru ca Ruxi nu bea, insa asta nu ne impiedica sa stam de vorba zilnic. Si mai cred ca nimic nu este batut in cuie. Programul nu este o lege, si chiar daca ar fi, pana la urma, si legile se modifica. Si nu iti spun toate astea pentru a te transforma intr-un om “multumim”, ci pur si simplu incercam sa inteleg ce te nemultumeste.

      • Si eu iti multumesc mult pentru interes, Claudia, si te rog sa ma crezi ca demersul meu este cat se poate de “in deplina cunostinta de cauza”.

        Sa nu te superi daca iti spun ca una inseamna a crede ca esti “la curent cu ce se intampla” si alta inseamna sa evaluezi lucrurile asa cum am facut eu, in baza multor analize, discutii, corespondente si a multa, multa ingaduinta.
        Nu stiu cat de mult te-au interesat tematicile* acelui prim “T.O.T.” la care am fost impreuna, in urma cu trei ani si un picut, ca n-am mai apucat sa vorbim de atunci. Eu le-am considerat foarte potrivite, esentiale pentru ceea ce vreau eu sa constientizeze bibliotecarii. De-asta i-am si propus dnei Hermina Anghelescu, pentru vara urmatoare, sa vina si sa conferentieze la Valcea*, pe aceleasi teme pe care ne-am pregatit impreuna la Sinaia. Ceea ce a si facut.
        Stii cate din acele teme esentiale se regasesc in procesul de formare a trainerilor de bibliotecari, prin programul “Biblionet”?
        Niciuna! Asta e marea problema…
        Pai nu am dreptate cand spun ca zburam prea jos? 🙂

        ________________

        *cu urmatoarea Agenda:

        Vineri, 31 iulie
        – Sistemul de biblioteci, invatamantul biblioteconomic in America de Nord
        – Accesul la informatie
        – Servicii de biblioteca pentru utilizatorul modern
        – Programul Global Libraries in Romania

        Sambata, 1 august
        – Biblioteca – institutie strategica
        – Misiunea bibliotecii in societatea informatonala
        – Strategia de dezvoltare a bibliotecilor

        Duminica, 2 august
        – Servicii de referinta
        – Informarea locala
        – Servicii pentru utilizatori cu nevoi speciale
        – Colectii: de la formatul traditional la resursele electronice; biblioteca virtuala

        Luni, 3 august
        – Cooperare interbibliotecara
        – Catalogul partajat
        – OCLC—catalogul lumii
        – Programe si proiecte in biblioteci
        – Asociatii profesionale

        Marti, 4 august
        – Personal: de la angajare la evaluare
        – Dezbatere, Intrebari si Raspunsuri
        – Incheierea cursului

  4. E un text foarte lung Valentin , si raspunsuri nu putem formula decat pe bucatele.Bucatica trainingului , e cea mai dureroasa.Eu sunt coordonator fara a fi trainer Biblionet, si asistand la sesiunile de training, in proportie de 80%, si intervenind de cate ori a fost nevoie, am ajuns la cateva concluzii / din interior/ :
    1.Se poate colabora cu echipa de traineri din judeteana,
    2.Metodistul ar trebui sa fie prezent la aceste cursuri mai ales daca trainerii nu au experienta cu bibliotecile publice si poate nici chiar mare experienta in biblioteca.
    3.Este un avantaj considerabil ca cel care preda, intreaba, instruieste sa cunoasca foarte bine cursantul ca personalitate si mediu din care vine, sa il stie cu puncte slabe si puncte tari si asta pledeaza pentru metodistul trainer.
    4.Exercitiile care se fac in traininguri raman de multe ori la nivel teoretic, sunt doar simple ipoteze cu care se jongleaza . Aici intervine experienta celui care cunoaste mediul din care provin vorbitorii si poate duce discutia in concretul de fiecare zi. Intr-un curs de BSNB ascultam cu o colega dintr-o biblioteca teoretiza foarte convingator pe o tema de servicii si toti o luau in serios. Am oprit discutia pentru a cere detalii care sa localizeze ideea in propria biblioteca si comunitate si am pus-o in dificultate. Daca am invatat ceva in Romania aceea este ca stim sa vorbim pentru urechea care asculta, asa cameleonic. Un trainer bun trebuie sa stapaneasca foarte bine domeniul pe care face training.Altfel…totul ramane doar un joc generos finantat.

  5. Excelent, Valentin, ca ti-ai facut timp si avant sa scrii aceste comentarii evaluative despre programul Biblionet. Eu ramasesem un pic in ceata cu anumite rabufniri ale tale de dinainte referitoare la acest subiect. Sunt sigur ca cei responsabili cu programul vor lua in consideratie ce spui deoarece interesul lor, cum au demonstrat pana acum, este sa genereze reforma sistemului concomitent cu intarirea capacitatii lui si nu tensiune, incoerenta si lipsa de coordonare intre nivele. De aceea eu cred ca feedback-ul tau cu privire la intensitatea si calitatea implicarii bibliotecarilor in proiect si selectia formatorilor va fi bine primit, ca o critica valoroasa pentru ajustarea modului in care se desfasoara proiectul.

  6. Multumesc mult, Marin, si eu sper…

    Delia, da, e lung textul, imagineaza-ti cum e sa-l scrii! Mercik pt. opinie!

    Claudia, nu exista varianta in engleza, sau nu stiu eu sa existe. Asta nu inseamna, insa, ca nu e necesara 🙂
    Nu mai merg la astfel de “conferinte” pentru ca n-are rost: ele au agende atat de diferite de cum le-as vedea eu, incat nu ne putem intersecta aproape pe nicaieri. La ce sa merg, sa le stric oamenilor bucuria revederii si a unor teme de discutie agreate/ agreabile? Dupa mai multe “actiuni” contra “curentului”, am aflat despre mine ca sunt “dur”, “distant”, “increzut”… nu vreau sa fiu perceput doar ca “bau-bau” 🙂
    Pentru conferinta care se anunta am primit un draft de ordine de zi care intai m-a amuzat teribil (am si dat un reply ironic, catre organizatori, catre toti trainerii Biblionet, catre toti directorii de biblioteci), apoi m-a revoltat cumplit. Asta a umplut paharul si a determinat analiza de mai sus: conferinta de la inceputul lui decembrie, cu ordinea ei de zi …incredibila (poate o publica cineva? ), mai ales in comparatie cu importantele probleme care ar trebui discutate.

  7. Doresc în primul rând să-i mulțumesc lui Valentin Smedescu pentru părerile exprimate legate de câteva caracteristici ale implementării programului Biblionet. Biblionet este și va fi implementat în continuare de IREX cu tot atât de multă flexibilitate și va colecta permanent feedback de la partenerii, comunitățile și bibliotecile cu care colaborăm. De la începutul proiectului pilot, încă de când am lucrat la planificarea programului național, bibliotecarii parteneri nu numai că și-au putut exprima opiniile, dar au și contribuit direct la crearea programului. În fiecare an IREX organizează o sesiune de planificare în luna februarie unde, până acum, mai mulți bibliotecari au putut participa și contribui la crearea și adaptarea planului pentru fiecare an de implementare. În februarie 2011, am invitat atât membrii Grupului Impact cât și membrii bordului ANBPR. La această sesiune de planificare am avut onoarea să îi avem ca participanți din Grupul Impact pe Nicoleta Trașcă, Constantin Mitucă și Mihail Grinea. Deciziile programatice au fost luate împreună atât cu colegii noștii bibliotecari cât și colegii de la IREX DC. Datorită nivelului de flexibilitate și de feedback în implementarea programului, IREX a reușit să valorifice lecțiile învățate din fiecare an de implementare.

    În propunerea originală a programului Biblionet nu au fost menționate:
    • Grupul Impact;
    • Sprijinul constant oferit bibliotecarilor formatori;
    • Oferirea serviciilor de formare pentru public care a avut ca rezultat oferirea unor cursuri de IT pentru aproape 6.000 de români, fapt care demonstrează modul în care bibliotecile publice deschid calea către E-incluziune;
    • Crearea unei rețele de specialiști în IT, care sperăm că se va dezvolta într-o formă organizată de suport IT pentru bibliotecarii din întreaga țară;
    • Numeroase parteneriate la nivel național cu ministere, APIA, organizații guvernamentale locale, organizații neguvernamentale și grupuri din sectorul privat.

    Nici unul dintre cele menționate mai sus nu făceau parte din propunerea inițială, dar IREX a reușit să aducă schimbări relevante în implementarea programului cu ajutorul și feedback-ul bibliotecarilor și ale ANBPR. Cealaltă parte a acestui scenariu este la fel de adevărată. Au fost componente pe care le-am experimentat (cursul de TOT susținut de Hermina Anghelescu menționat de dumneavoastră este un exemplu), care au fost ori refuzate ori acceptate.

    Deși IREX dorește să poată finanța fiecare idee care ar putea aduce un beneficiu bibliotecilor publice, noi întotdeauna trebuie să ne cunoaștem limitele în timp și să ne concentrăm pe obiectivele programului. În acest moment suntem la jumătatea programului, ceea ce ne permite o îmbunătățire continuă a implementării. Acestea fiind spuse, trebuie să facem față unui volum de muncă semnificativ, prin faptul că în următoarele trei luni, 560 de biblioteci noi vor fi incluse simultan în programul Biblionet. Consider că prin sistemul nostru de furnizare a echipamentelor pentru biblioteci (până acum 961 de biblioteci), cât și prin formatorii din cadrul centrelor de formare ale bibliotecilor județene, am reușit să instruim peste 1500 de bibliotecari. Ca rezultat, IREX a găsit un ritm sănătos pentru implementarea obiectivelor noastre principale. Datorită numărului mare de biblioteci și bibliotecari, IREX a decis să investească în centre de formare din cadrul fiecărei biblioteci județene și pregătirea a cel puțin doi bibliotecari formatori per județ. În majoritatea cazurilor, scopul formării este de a oferi bibliotecarilor cunoștințele de bază de folosire a internetului si a programelor Microsoft. Majoritatea acestor bibliotecari nu au participat la nici o formă de pregătire.

    În mai mult de jumătate din bibliotecile județene, metodistul este și formator. Și eu susțin idea de a forma și alți metodiști pentru a putea deveni traineri mai ales dacă bibliotecarii cu experiență sunt de acord ca o astfel de investiție va avea un impact puternic. Ca să mergem mai departe, eu sunt în totalitate de acord cu Valentin că este necesar ca acei bibliotecari cu adevărat interesați de dezvoltarea bibliotecilor publice să înceapă să se gândească strategic unde ar putea programul Biblionet să investească mai mult pentru a obține un impact mai solid în întregul sector de biblioteci. IREX a aplicat și a primit fonduri care au permis participarea timp de o lună a 15 bibliotecari la un curs de dezvoltare profesională la Centrul Mortenson pentru Programe Internaționale de bibliotecă. Scopul a fost continuarea investiției într-un grup de bibliotecari dedicațidin România.

    De-a lungul anului trecut, IREX a lucrat împreună cu ANBPR pentru a oferi în continuare sprijin în formarea bibliotecarilor; Hermina Anghelescu a participat activ la dezvoltarea unor cursuri noi care sunt oferite în prezent bibliotecarilor din întreaga țară. Anul acesta 180 de bibliotecari vor participa la cursuri pe tema dezvoltării serviciilor de bibliotecă, iar bibliotecarii formatori primesc compensații financiare pentru aceste activități. Consider că astfel de activități vor trebui să continue și vor trebui să fie identificare noi oportunități de training pentru a continua dezvoltarea capacității bibliotecarilor din România. Mulți dintre bibliotecarii care au participat la cursul de formare oferit de Hermina Anghelescu în 2008, în prezent oferă, la rândul lor, cursuri de formare colegilor lor bibliotecari în cadrul sub-grantului derulat de ANBPR.

    În ceea ce privește durabilitatea centrelor de formare județene, nu există o soluție simplă sau unică. Eu respect opinia lui Valentin despre serviciile sau cursurile de formare oferite contra cost, dar poate că aceasta nu este soluția pentru biblioteca în care lucrează el. Alte biblioteci consideră că aceste cursuri contra cost ar putea fi soluția cea mai bună în județele lor. IREX este deschis la alte idei și suntem dispuși să căutăm și alte forme de durabilitate. De fapt, preocuparea mea cea mai mare este durabilitatea programului, asigurarea că investițiile făcute vor servi întotdeauna publicul și vor acționa ca un catalizator pentru dezvoltarea viitoare a sectorului de biblioteci publice. Sunt deschis să ascult orice sugestie legată de programul Biblionet.

    Continuăm să facilităm parteneriate care rezultă în noi servicii oferite de bibliotecile publice. IREX a colaborat activ cu APIA anul trecut pentru a pilota un program prin care fermierii pot aplica în bibliotecile publice locale pentru subvenții agricole. Ca urmare, 17.000 de fermieri au aplicat pentru subvenții în 400 de biblioteci publice și au obținut 20 de milioane de euro în subvenții agricole. Noi investim mult timp în a oferi exemple în care bibliotecile publice fac legătura între public și era digitală, ajutând utilizatorii să-și găsească un loc de muncă, să ofere sprijin studenților pentru a-și construi o carieră, în esență facem un efort continuu de a promova includerea de fonduri pentru biblioteci publice în bugetul UE din perioada 2014-2020. Împreună cu ANBPR avem discuții periodice legate de durabilitate cu Ministerul Culturii. De asemenea, IREX a facilitat un parteneriat între bibliotecile publice și compania Ursus, prin care comunitățile participă la discuții despre prevenirea consumului de alcool în rândul minorilor în spațiul bibliotecilor comunale., și

    Propun să găsim locul și timpul potrivit unde să avem o discuție concentrată pe aceste teme pentru a putea integra în continuare idei în implementarea programului Biblionet din anul următor. Eu mă voi întâlni personal cu Grupul Impact la începutul lunii decembrie, și sper să mă întâlnesc și cu membrii Biroului Executiv al ANBPR. Între 6 și 10 februarie 2012, IREX va planifica anul patru al programului Biblionet unde, din nou, bibliotecarii vor fi invitați să participe.

    Chiar dacă nu vedeți scopul participării la Conferința Națională a Bibliotecarilor Formatori, poate v-ar interesa să participați la evenimentul din ultima zi, când un grup de lucru pe formare va oferi feedback despre implementarea componentei de training a programului Biblionet.

    • Destul de ”comunist” replay-ul tau, Paul. Ar trebui sa cautam si putin la radacina raului si sa nu mai vorbim numai din rapoarte. Multi sunt nemultumiti de departamentul formare. Multi cred ca si voi americanii din acest program ati devenit prea romani ca sa va purtati altfel si sa faceti cinste celor care dau banii pentru acest program. Eu unul, sunt bibliotecar metodist cu studii superioare de specialitate si am fost refuzat la interviul sustinut pentru selectarea viitorilor formatori ”pentru ca sunt prea calificat pentru asa ceva”. Au fost insa selectati altii care fie nu respectau o conditie din ghidul de aplicatie, fie alta, respectiv:
      – formator trebuie sa fie ANGAJATUL BIBLIOTECII;
      – sa fie bibliotecar.
      Ei bine, aceste conditii nu sunt si nu au fost respectate niciodata, iar regulile jocului s-au schimbat permanent pe derularea programului dupa bunul plac al unora din IREX, diferite departamente, diferite pile. CA IN ROMANIA, NA! Si daca unii doreau sa faca parte din echipa Biblionet a unei biblioteci judetene in mod gratuit si numai ca sa faca treaba, au fost dati la o parte ca sa se faca pe placul conducerii bibliotecii respective fara a se mai tine cont de nimic, nici de principiile impuse de ghidul de proiect sau de explicatiile daruite cu atata ”altruism profesional” de unii de la IREX pe renumitul forum deschis a raspunde sincer eventualelor intrebari venite din tara. Cum sa spui altfel, atunci cand intrebat fiind IREX-ul ”lucrez ca inginer de sistem la biblioteca X si doresc sa fac parte din echipa DE FORMATORI Biblionet din judetul meu. Nu inteleg de ce trebuie sa fie formatorul bibliotecar cand si eu pot sa fac formare in utilizarea calculatoarelor.” Raspunsul de la specialistele IREX a fost… BIBLIOTECARUL NU SE VA TRANSFORMA IN SPECIALIST IT, cunoasterea calculatorului este doar o etapa in formarea bibliotecarului….
      Cu toate acestea, in unele biblioteci judetene IT-istul a fost cel mai potrivit formator de bibliotecari din judet, fara a se mai tine cont de faptul ca in conformitate cu Legea bibliotecilor, metodistul face formare profesionala pentru bibliotecarii din judet. Fara a se tine cont de faptul ca Programul Biblionet era menit sa acopere toate problemele bibliotecilor si bibliotecarilor publici din Romania, fie ele si de formare profesionala.
      Paul Baran, cauta si cerceteaza! Visele despre acest Program in Romania incep sa crape. Personal, profesional, avand la indemana Ghidul aplicantului, raspunsurile specialistilor IREX pe anumite domenii, m-as adresa nu ofiterului de proiect, ci finantatorului, lui Bill Gates ca sa vada cum ii sunt cheltuiti banii in Romania. Se pare ca Romania a intrecut SUA. Daca SUA e tara tuturor posibilitatilor, Romania este tara unde si imposibilul este posibil. Iata! Un exemplu. Nu avem nevoie de pomana nimanui. Ca peste tot in lumea asta exista surse de finantare. Si vrem asta pentru munca cinstita. Ca si la voi acasa. Vrem corectitudine, vrem respect, vrem principii, vrem corectarea sistemului care este creat de oameni ca noi.

  8. Îţi multumesc mult, Paul, pentru răspunsuri. Le aşteptam, dar nu de la tine.
    Le mulţumesc, de asemenea, tuturor celor preocupaţi de cele de mai sus şi de problemele bibliotecilor şi bibliotecarilor din România, în general.
    Sunt fericit că mioriticul strigăt de luptă 🙂 „Contaţi pe laşitatea noastră!”, atribuit poetului Adrian Păunescu încă din vremea comunismului, nu-şi găseşte echivalent nici în relaţia dintre bibliotecari şi IREX şi nici în cea dintre bibliotecari şi conducerea asociaţiei lor profesionale. Cam la fel cum nu-şi găseşte echivalent nici în relaţia dintre conducătorii României şi populaţia ei…

    Toate bune, tuturor!

    Valentin Smedescu

  9. Valentin, analiza ta este pertinenta si semnaleaza probleme reale. Eu nu sunt metodist si totusi coordonez programul Biblionet in judetul Brasov. Sunt de aceeasi parere cu tine ca persoana cea mai indicata sa o faca este metodistul, care are atributii si de instruire prin fisa postului. Din acest motiv, m-am orientat sa formam un trainer care a preluat acum si sarcinile metodistului. Si, spre bucuria mea, este receptiv si interesat, ajungand sa profite de orice posibilitate ca sa mearga pe teren. A ajuns sa vada cele mai multe biblioteci din judet, si din Biblionet si neincluse. Spun spre bucuria mea pentru ca sigur, la finalul programului, metodistul nostru va avea misiunea sa continue lectiile invatate din Biblionet si sa dezvolte mai departe. Cat priveste relatia dintre coordonator, traineri, director, cel mai greu se construieste o echipa. Dar daca exista o sustinuta comunicare, atunci nu vor exista neintelegeri, asperitati etc. Nu spun ca este perfect, nu zic ca eu si trainerii mei cunoastem toate problemele bibliotecilor locale, ca nu avem uneori divergente, spun doar ca stradania de a intelege situatiile si dialogul permanent pot contribui la o relatie normala. Iar aici cultura organizationala isi are rostul ei. Probabil ca solutia ar fi un Ghid de comunicare si sigur norme si standarde profesionale care sunt in atentia Grupului Impact. Un grup care isi doreste sa continue lectiile programului Biblionet si dincolo de Biblionet.

  10. Ești prea plin de venin Valentin! Ce vrei de fapt? Ce frustrări ai?
    Nu am reușit să citesc până la capăt articolul tău cât America și nici nu cred că merită efortul.
    Vreau să-ți spun că, în acest proiect Biblionet, sunt atâtea adevăruri, câți oameni sunt implicați. Și sunt implicați frumos și eficient, Iar direcția este dată de ceea ce noi, bibliotecarii implicați onest și sincer transmitem. Este adevărat, se pare, că nu este așa cum ai vrea tu. Dar cine ne poate garanta că tu ești custodele adevărului absolut în această problemă? Poate doar faptul că ești premiant și că ne privești din sfera ta ca pe niște insecte, așa cum ai făcut-o tot timpul la întâlnirea trainerilor bibliotecari de la Poiana Brașov.
    Dacă vrei să devii lider, și eu asta cred, ai ales greșit metoda și cred că pierzi galopant teren în ochii bibliotecarilor adevărați. Avem lucruri mult mai importante decât să-ți gustăm otrava și să pierdem timpul pentru a aduce argumente cuiva care nu vrea să vadă pădurea din cauza copacilor. Dacă aș avea timp să-mi pun mintea cu tine ți-aș demonta rapid teoria alambicată, vehementă și de nici doi bani.
    Dar după cum am spus, nu am timp: eu chiar lucrez în proiectul Biblionet, chiar lucrez în cadrul ANBPR.
    Eu nu sunt decât un umil fost bibliotecar comunal, acum metodist și trainer căruia toriile tale nu-i aduc niciun folos.

  11. Eu cred ca problemele majore sunt la noi in sistem, ganditi-va la nivelul cursurilor de calificare si perfectionare de dinainte de exemplu. Ori la modul cum criza financiara si restrictiile bugetare au afectat grav majoritatea bibliotecilor judetene, ce sa mai vorbim de cele mici! Daca ar fi fost cazul sa se tina cu dintii de criteriile de eligibilitate nu ar fi intrat nici jumatate din judetene in Biblionet. Tot la fel se putea impune si ANBPR-ului un criteriu de performanta – apararea drepturilor membrilor asociatiei in situatiile conflictuale, interventia chiar si in justitie impotriva reducerilor aberante si a concedierilor nejustificate, ba chiar a desfiintarii de facto a multor biblioteci! S-a preferat influentarea la varf a factorilor guvernamentali cu putere de decizie, criza din 2009 abia in 2010 in vara si-a gasit un palid raspuns prin acele intalniri regionale pe advocacy si tot asa. Problema noastra este slaba pregatire profesionala a oamenilor din sistem, nu a lor! Stiu ca la Lacu Rosu chiar tu, Vali, ai avut o prezentare comparativa in sensul asta si te intreb daca chiar crezi ca pentru majoritate – adica cei de la comunale si orasenesti – nu se schimba ceva prin Biblionet? Oare chiar si un zbor la mica altitudine nu e preferabil unei miscari semireptiliene pe linia minimei rezistente gravitationale?!
    Si eu, ca si Ruxandra, cred ca oamenii dedicati fac echipa sa functioneze. Sunt bibliotecar metodist si am o echipa de traineri extraordinara aici la Constanta. Rezultatele vor vorbi pentru noi si sunt convins ca noile module de cursuri pentru bibliotecari ale ANBPR vor mai carpi acolo unde centrele de formare judetene nu pot acoperi…
    Daca noi, cei de la bibliotecile judetene, avem pretentii mari si vrem sa zburam la inaltimi ametitoare nu ne poate opri nimeni, poate doar propriile noastre limite si “bunavointa” exagerata pe alocuri a organelor tutelare administrativ-financiar. Nu e corect sa ne repezim cu toate neimplinirile personale sau colective peste ei si sa vrem ca in 5 ani Biblionet-ul sa lase in urma o Romanica bibliotecareasca perfecta si fara repros!

  12. Nu este problema mea – (de)sigur, în afară de câtimea pe care o pot pretinde în calitate de contribuabil – în ce proporţie (s-)au atins obiectivele in programul finanţat de PHARE, pentru funcţionarii publici din România (întreprindere care a precedat Programul “Biblionet”).
    SOS Biblionet – Global Libraries România: zburăm prea jos!” s-a dorit un cat se poate de serios semnal de alarmă si, din acest punct de vedere, cred că si-a atins scopul. Doamne-Doamne din ceruri de-am fi, oricare dintre muritorii de pe acest pământ, nu putem reuşi nicicum mai mult decât este posibil.

    Apreciez toate poziţiile de mai sus, în egală măsura şi pe cele – neexprimate public – care mi-au ajuns la cunoştinţă prin telefon, e-mail şi dialog direct – prietenii ştiu de ce :). Toata consideraţia, încă o dată, pentru cei care mi-aţi scris, m-aţi sunat ori măcar aţi reflectat în alţi termeni decât de prea-tolerantă gratitudine…

    Mă bucur să stiu că în după-amiaza zilei de 9 decembrie a.c. Grupul “Impact” şi Paul Baran ne vom întâlni şi vom purta un dialog “cu cărţile pe faţă“. Este ultima / poate singura noastra şansă ca Programul Biblionet – Global Libraries România să nu se încheie (mai e o singură etapă – 2012-2013!) cu o victorie à la Pirus
    ________
    PS: Stefan, dragule, sigur ca “pentru majoritate – adica cei de la comunale si orasenesti” – se schimba multe prin Biblionet, nici vorbă să contest asta (am si spus, în introducere, că „nu lipsa idealului, ci dimensiunea lui este problema”); insă, după ce ai recunoscut că “noile module de cursuri pentru bibliotecari ale ANBPR vor mai cârpi acolo unde centrele de formare judeţene nu pot acoperi“, reiese cam fără dubii cât de pesimist* eşti, deşi postarea ta musteste de pozitivism (asa te şi vreau! 🙂 )

    Toate bune!

    ___________
    *cică pesimst, ca definiţie, e echivalent cu “unu’ care, in viaţa lui, a văzut prea mulţi optimişti“.

  13. Valentin, esti un dragutz ca de obicei facandu-mi complimente cum ca as fi asa si pe dincolo si ca asa ma vrei!?!!
    Ma bazez si eu pe tine si pe capacitatea ta analist-argumentativa deosebita, dublata de optimismul funciar caracteristic unuia care s-a lovit de prea multi pesimisti, pentru a initia si dezvolta acele cursuri atat de necesare tuturor celor aflati in nevoie ori cu necesitati axiologice, sa zicem. Te voi sustine neconditionat atata timp cat vei continua pe linia optimista, pozitiva si plina de incredere in esenta fundamental luminoasa a omului de biblioteca din tarisoara asta a noastra! Si sunt convins ca asa va fi, am zis.

    Sa ne vedem sanatosi, si cu, si fara Biblionet!
    Acelasi – Stefan de la Constanta

  14. Pentru mine BIBLIONET Hunedoara este de un real folos>am reuşit ca prin inermediul acestei instituţii să putem deprinde tainele internetului,să putem socializa şi contacta personalităţi din acelaşi domeniu de activitate,eu fiind coordonatorul Cenaclului literar şi de jurnalism,,Victor Isac”Hunedoara,în care majoritari sunt persoane vârstnice.

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *