Resursele şi limitările românilor

December 8, 2011 in Bibliotecari, Cercetare, Metodica

Pornind de la un link postat de Cristina Firu pe Facebook, am aflat că ieri a avut loc conferința Care sunt resursele și limitările angajaților români?, conferință în cadrul căreia a fost lansată cartea „Românii, un viitor previzibil ?” de Dorin Bodea, Senior Consultant, Result Development. Domnul Bodea a condus o cercetare prin care caută să înțeleagă “sinele” românesc pornind de la studiul a 1132 de persoane, cu vârsta cuprinsă între 20 și 50 de ani, dintre care aproximativ 80% cu statut de angajati și peste 90% cu studii superioare.

Am câteva rezerve legate de metodologia folosită, de eșantionare, de căutarea diferențelor specifice spiritului angajatului român și de ușurința cu care se generalizează rezultatele acestui studiu însă cred că merită să aruncăm o privire peste ceea ce ni se prezinta aici. Resursele, limitările şi aspiraţiile exprimate de angajații studiați reprezintă caracteristici la care am putea să ne gândim atunci când analizăm organizarea instituțiilor noastre. De exemplu atunci când se încearcă analize de tip SWAT în bibliotecile noastre ele ar trebui să cupindă și descrierea personalului și acest studiu ne oferă câteva sugestii în acest sens. De aceea, din scurta prezentare a cercetării pe care am găsit-o, am să listez mai jos câteva note de inters, lăsându-i pe managerii bibliotecilor să cerceteze mai îndeaproape acest studiu.

Resursele exprimate cu cea mai mare intensitate de participanţi sunt:

1. spiritul de familie şi ospitalitatea;
2. libertatea şi independenţa;
3. inteligenţa;
4. creativitatea şi inovarea, spontaneitatea, înclinaţia spre distracţie;
5. dorinţa de schimbare, îndrăzneala, curajul, competitivitatea;
6. criticismul (şi centrarea pe probleme).

Limitările exprimate cu cea mai mare intensitate sunt următoarele:

1. dorinţa de a fi şef (de a avea puterea), tendinţa de a ne crede mai deștepţi, dorinţa de a fi lăudați (foamea de laude), tendinţa de a imita, linguşeala, încăpăţânarea;
2. tendinţa spre bârfe, scenarii şi jocuri politice, tendinţa de a trăda;
3. tendinţa de a invidia, spiritul de posesiune;
4. pasivitatea şi inclinaţia spre neimplicare, neasumarea responsabilităţii, tendinţa de a căuta ţapi ispăşitori, superficialitatea („merge şi aşa“), comoditatea, lenea;
5. fatalismul („aşa a fost să fie“), resemnarea, tendinţa de a ne plânge de milă, credinţa în superstiţii;
6. tendinţa de a lua lucrurile personal şi comportamentul agresiv (nervozitatea).

Aspirațiile cele mai intens exprimate de către participanți includ următoarele caracteristici:

1. comportamentul civilizat şi simţul civic (responsabilitatea socială);
2. integritatea (valorile şi principiile morale puternice), loialitatea, respectul faţă de reguli;
3. perfecționismul (tendinţa de a atinge perfecţiunea), standardele personale înalte, perseverenţa, competenţa, disciplina;
4. deschiderea spre învățare, orientarea către viitor;
5. colaborarea, cooperarea;
6. siguranţa, stabilitatea.

Aveți mai jos și câteva imagini de la lansarea cărții domnului Bodea cu prezentări și întrebări interesante. Cum vi se par rezultatele prezentate? Ceva asemănări sau deosebiri cu angajații bibliotecilor în care lucrați?

1 response to Resursele şi limitările românilor

  1. O mica contributie la acest studiu, rezultatul citirii interviului directoarei de la BCU Bucuresti. In afara de lucrurile foarte interesante pe care le spune in interviu, la sfarsit comenteaza ca un invitat al domnului Stoica i-ar fi spus ca nu dansa ar fi ales sa fie directoare la BCU, ci BCU ar fi ales-o pentru a o conduce. Trei idei vreau sa remarc aici:

    unu, ca exista manageri de biblioteca care cred in predestinare, adica le place sa creada ca motivul principal pentru care sunt directori este ca asa a vrut providenta si nu pentru ca ar fi pregatiti pentru asta;

    doi, din aceasta credinta poate deriva prepotenta respectivului manager: de vreme ce a fost predestinat nimeni nu putea sa-l opreasca sa ajunga manager si din acelasi motiv nimeni nu ii poate pune la indoiala deciziile si nimeni nu-l poate inlocui, rezulta un fel de infailibilitate manageriala;

    in fine, trei, acest lucru a fost revelat de un “invitat al domnului Stoica”, ca si cum calitatea de invitat al domnului Stoica ti-ar oferi vreo autoritate in domeniul bibliotecilor.

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *