Sunt la poarta bibliotecii atâția care vor să se angajeze…

October 27, 2012 in audio, Biblioteca Metropolitana, Bibliotecari, Biblioteci romanesti, Practici rele

Câțiva angajați ai Bibliotecii Metropolitane din București au ieșit public pentru a se plânge de cum sunt abuzați de directorul bibliotecii și soția sa. Articolul mai pe larg cu relatări înfiorătoare îl găsiți pe b365.realitatea.net
Ascultă mărturiile femeilor sclave la director: “Trăim un coşmar” – Biblioteca Metropolitană.  Înregistrările puse la dispoziție în cadrul articolului le găsiți mai  jos:

Nu am găsit mai multe surse ca să “echilibrez” aceste relatări însă mă întreb ce aș putea găsi ca să mai atenueze din duritatea acestor mărturisiri. Despre abuzuri în serviciu în cadrul bibliotecilor știm cu toții câte ceva. De multe ori preferăm să închidem ochii că, așa cum își amenință și directorul Rotaru angajații,  “sunt la poarta bibliotecii atâția care vor sa se angajeze” și e mai bine să nu supărăm. Complicitatea tăcută a bibliotecarilor nu face însă decât să prelungească și să agraveze stări anormale în bibliotecile noastre și astfel să afecteze grav biblioteca.


Warning: count(): Parameter must be an array or an object that implements Countable in /homepages/16/d249987000/htdocs/prolibrok/wp-includes/class-wp-comment-query.php on line 405

48 responses to Sunt la poarta bibliotecii atâția care vor să se angajeze…

  1. Chiar, cine ce are de comentat la informatiile astea? Rotaru fara indoiala e un satrap (mie imi era clar de mai multa vreme), acolo functioneaza o mica dinastie. Nu e niciun dubiu ca Metropolitana e mosia lui, o simpla mostenire alaturi de cele patru case. Deci, cine ce are de comentat? Haideti, un strop de solidaritate. Femeile astea vor sfarsi foarte prost daca pe aici toata lumea tace.

  2. Cateodata ma intreb daca e vorba de un sistem care nu e functional (nu exista o buna selectie, un control eficient, sistemul administrativ e mafiotizat, etc.) sau pur si simplu unii oameni sunt dezumanizati si dezaxati.

    Eu mi-am dat demisia de la Muzeul Satului tot din cauza unei directoare, Aurelia Cosma, pentru care abuzul de autoritate era forma cotidiana de a se relationa cu angajatii.

    Daca ne putem consola cu ceva trebuie sa spunem ca nu e specific numai Romaniei. Si pe aici prin Occident mai apar cazuri de astfel de abuzuri suportate ani de zile (umilinte, hartuire sexuala, utilizarea angajatilor in interes propriu, santaj etc. din partea sefilor).

    In general am vazut ca se practica un management autoritar in realitate si doar in teoria pe care o invata studentii se vorbeste de management cooperativ, colegial, orizontal unde angajatii sunt partenerii sefului, etc. Am vazut un reportaj chiar despre firme din Germania si ce frica aveau angajatii sa vorbesca despre cum sunt tratati (nu erau abuzuri ilegale, dar o disciplina draconica, extrem de restrictiva si o exploatare excesiva aproape sclavagista).

  3. Este o diferenţă intre disciplină draconică şi abuzuri. Regulile le cunoşti de la început, abuzurile vin pe parcurs lezând de cele mai multe ori demnitatea.
    Într-adevar, nu ştiu ce mai poate fi de comentat! În aceste vremuri, să citeşti despre astfel de practici, pare aproape incredibil. Bănuiesc numai cât de mult le-a ajuns cuţitul la os, dacă s-au hotărât să-şi rişte serviciul, dorind doar să aibă parte de un tratament decent în calitate de angajaţi.

    Cei care pot face ceva, care pot schimba această stare de lucruri, ar fi cazul să facă, pentru a nu spulbera orice speranţă de dreptate din România. Sunt alături de ele!

    • Cică n-ar fi creştineşte să-ţi doreşti “moartea” şefului…
      Recomandat îi să-l faci să şi-o dorească el însuşi! 🙂

      Cum să demisionezi din cauza unui director din categoria sus-numiţilor? Adica te abuzeaza – indiferent sub ce forma – şi pleci pur şi simplu, lăsându-l să-şi facă mendrele şi cu alţii?
      De-atât de multă îngăduinţă chiar nu voi fi niciodată în stare…

      Mi se pare amuzant că directorul BMB este acuzat că are atâtea case, iar el – bietu’ – nu deţine nici măcar declaraţie de avere – http://www.bibliotecametropolitana.ro/detalii-articol.aspx?artId=430&catId=217&c=3
      Că tot ajunserăm aici, din toata lista de nume la care duce linkul de mai sus nu se gaseste nimeni să spună cu subiect şi predicat “Da, acuzaţiile sunt reale” ori “Nu, nu este adevărat“?
      Cum sunt priviţi în ochi femeile de serviciu, şoferii si in general cei de la “Administrativ” de către bibliotecarii de la BMB, daca numai 10% din acuzaţii sunt reale şi presupunând că abuzurile incriminate îi vizează doar pe nebibliotecari?

      Cum s-ar putea justifica un astfel de comportament țopârlănesc, mai ales când “scena” este o bibliotecă, iar “actorul” – doctor în istorie şi personalitate cu mari pretenţii?

      Să conchid:
      Sunt aduse grave prejudicii dezideratului de management de biblioteca onest şi performant si chiar si profesiei, iar aceasta nu trebuie tolerată; sub niciun pretext nu ne putem preface că n-am ştiut, n-am auzit. Situaţia trebuie clarificată cât mai curând şi lucrurile îndreptate pe făgaş normal. Din câte ştiu, Biblioteca Metropolitană Bucureşti are, pentru Ilfov, şi funcţiile caracteristice bibliotecilor judeţene. În acest caz, opinez că s-ar impune o dezavuare, o desolidarizare de astfel de practici a tuturor directorilor de biblioteci şi, evident, a asociaţiilor profesionale – înţeleg că împricinatul conduce şi el una? – http://www.bibliotecametropolitana.ro/detalii-articol.aspx?artId=80&c=3

      PS: Corina, nu numai că sunt alături de “ele”, dar am aşe dispreţ pentru astfel de şefi şi şefuleţi, încât i-aş trimite pe loc in Trash, iar asta indiferent dacă au sau nu au şi merite, pe lângă aşa mare beteşug la cap…

      • Aceste istorii sunt verosimile pentru multi dintre noi, fara verificari si confirmari suplimentare, pentru ca multi am trait astfel de experiente, din pacate pentru domnul Rotaru. Trebuie insa sa precizez ca in BCU Bucuresti nu era asta atmosfera, iar sefii mei directi, Viorica Iepureanu si Mircea Regneala, pentru mine au fost niste modele. Nu stiu ce ar spune angajatii de acum despre noua conducere.

  4. Later edit:
    Propunere de subtitlu la prezentul topic, un alt citat, de aceasta dată din declaraţia uneia dintre reclamante:
    …daia stau în bibliotecă pentru că sunt proşti şi nu găsesc de lucru în altă parte
    Ce cugetare adâncă, din partea cuiva care ar trebui sa fie intâi lider informal şi abia apoi formal! 🙂

  5. Stravezie solidaritate! Sper ca nu din cauza diferentelor de clasa. Materialul asta a fost postat sapt trecuta. Te-ai fi asteptat oricum la altceva de la oameni care isi petrec cam toata ziua printre carti

    • Mda, asta spune ceva despre aceasta profesie, despre societate si despre cum sunt oamenii si te ajuta poate sa-ti rafinezi analizele despre spatiul public. In Spania sau in Franta o astfel de tema ar fi generat cred sute de comentarii. Trebuie insa tinut cont si de faptul ca deocamdata nu e decat cuvantul celor care denunta contra cuvantului celui denuntat (care probabil neaga), nu exista nicio imputare oficiala se pare.

      • Asta nu e o problema, e improbabil ca niste femei de serviciu sunt prinse in rivalitati cu altii pentru pozitia sau invartelile lui Rotaru. Pur si simplu le-a ajuns cutitul la os, cum zicea dna Corina mai sus. Nu e nevoie de nicio confirmare, adica vi se pare o inventie ce ziceau ele pe acolo? De unde credeti de ex ca stiau de furtun? Le invitase Rotaru la vreo serata de-a lui? Nu, e vorba de niste lasitati grele atunci cand acolo nu e indiferenta sau si mai rau, cinism

      • PS Daca exista sau nu o plangere oficiala (apropo, Oprescu stie) n-are nicio importanta pentru relevanta problemei

        • Marile institutii culturale sunt conduse ca niste fiefuri, cu o discretionara si uneori malefica autonomie atat timp cat cei din frunte au stiut sa-si construiasca o retea puternica de aliante protectioniste care de multe ori presupune santaj, schimburi reciproce de favoruri, sustinere neconditionata in baza unor relatii personalizate, o solidaritate rezultata din frica unei contagiuni a compromiterii unuia din reteaua in care toti au vulnerabilitati inavuabile sau o intimitate intre cei cu functii publice interdependente care copleseste relatiile profesionale. Parerea mea este ca teoria autonomiei, descentralizarii, subsidiaritatii, etc, ar trebui revazuta si ca e nevoie de o reforma radicala a statului.
          In acest caz de la Metropolitana, am putea sa spunem ca e un fel de privatizare mascata (functia publica e luata in proprietate fiind de 20 de ani director cu o continuitate ce pare inchestionabila) si o feudalizare (are inclusiv propria asociatie profesionala).

  6. N-am vrut sa intervin in topicul acesta, pe de o parte pentru ca este urit, iar pe de alta, din cauza ca s-ar putea sa fiu acuzata ca “tin cu ursul”. Probabil ca directorul Florin Rotaru, la fel ca multi alti directori din tarisoara noastra, foloseste unele resurse ale bibliotecii si in interes personal. Asta – cu acordul “impricinatilor”: una dintre intervievate spune ca nu a deranjat-o sa ii faca menajul domnului director atunci cind era neinsurat. Cind a aparut o sotie in peisaj, lucrurile s-au schimbat…
    Probabil si ca nu intotdeauna dl. Rotaru este politicos si amabil. Numai ca, ascultind relatarile audio, am niste dubii: 1 ) mi se pare ca vocile celor doua femei, dar si al “domnisoarei” care inregistreaza – seamana cam mult. 2 ) in ciuda “cosmarurilor” pe care le relateaza, a doua femeie povesteste rizind uneori; 3 ) spune ca lucreaza in BMB de 17 ani, in vreme ce dl Rotaru este acolo de vreo 20 de ani, dar ea l-a cunoscut si pe directorul anterior, dl Buluta, un om deosebit. 4 ) persoana care a luat interviurile imi pare ca instiga la dezvaluiri : cere insistent sa i se povesteasca “faze”… Nu iese fum fara foc, dar ceva imi pare in neregula cu materialele astea.

    • Nu va subestimati, aici tineti mai curand cu ursul decat cu altcineva. V-as propune totusi o mica conventie. Inversati termenii, nu cred ca mai sunt adecvati. Ursul e acum sigur vanat, Rotaru e la curent, prolibro a devenit problematic la accesarile din interiorul Metropolitanei (eu unul am restartat computerul de trei ori din cauza lui). E potrivit si in contextul mai larg: ursii care au cam omorat oameni au facut-o mai curand din postura de prada nu de pradatori, pradatorii erau victimele lor.
      Altminteri, povestea are aerul unei mici conjuratii pt dvs. Femeile, proaste cum sunt, s-au lasate instigate de nu stiu ce idiot care isi inchipuie ca le poate opune lui Rotaru, un individ cu bani, cu relatii (cum poti sa faci praf filiale intregi prin Bucuresti si sa nu te intrebe nici dracu de ce faci asta?), nu doar cu case mari si o nevoie evident indiscutabila de forta de munca. Am auzit altele despre el pe la sedinte. V-ar trebui niste oameni infiltrati pe acolo.
      Chestia cu rasul ma duce la un tip de judecata care i-a fost pur si simplu fatala personajului principal din Strainul lui Camus; aici e de natura sa demonteze conjuratia
      Sanatate 🙂

  7. O pozitie sceptica fata de povestea femeilor (ce idei, ce detectivisme de roman politist prost), doua sau trei dezavuari ale sefiei de tip Rotaru (nu a lui Rotaru ca atare) si cateva reflectii despre sistem. Aata e tot. Frumos, n-am ce zice. Da, mai sunt like-urile si punctajele, dar n-as vrea sa se supere cineva daca nu le pun (s-ar putea sa fie tot ale celor care scriu pe aici).
    Clar, nu e suficient sa te plimbi printre carti sau sa te uiti la ele, efectul magic al cartilor (marketingul editurilor spune ca exista) nu functioneaza la distanta. Asta daca cineva nu stia. Ba nu se vede prea usor nici dupa ce lasi distanta mai la o parte; prea curand nici atat.
    Mai e o lectie aici: doua femei de serviciu s-au gasit sa se riste (si astea din prea multa impilare, nu de altceva), nimeni altcineva, desi acolo fierb niste vulcani. Cand elita e complicele dictatorului, sansa natiunii mai e doar in popor. O lectie simpla dar plina de rusine si valabila, e clar, indiferent de scara, moment istoric sau actori.
    Sanatate tuturor

    • Constantin, ce ar trebui sa facem pe un blog, sa-l crucificam? Sau ce asteptai tu? Oricum, si tu pari ca stii mai multe si nu spui. De ce?

      Orice ar fi, daca astfel de situatii exista si sunt posibile, in acest caz eu nu stiu care e adevarul, dar in altele stiu ca au existat cu certitudine, atunci care e solutia? Daca sunt doar cazuri izolate, abuzuri accidentale cum le spune Corina, atunci solutia e denuntul (ceea ce nu e simplu sa fii ultimul om din institutie si sa te lupti cu directorul care e un om influent, cu bani pentru avocati, etc.). Daca e ceva sistemic atunci cred ca sansa ar fi un reformator cu o sustinere puternica, fie populara (de care incep sa am dubii dupa ultimele evenimente, insa lucrurile pot evolua), fie de la UE. Cu cat UE va fi mai integrata iar tarile componente vor pierde suveranitate cu atat mai dificil va fi sa mergem dupa obiceiurile noastre particulare, ne place sau nu.

      Daca in Spania cativa angajati ar face astfel de denunturi de abuzuri si ar avea si ceva probe/martori, atunci directorul ar fi imputat imediat si si-ar pierde postul, ceea ce ar fi de asteptat sa se intample si la Metropolitana.

      • Si omul si sistemul, Marin, nu trebuie sa chestionam atat. Amandoua sunt probl, mai ales ca acolo BMB e o afacere de familie (povestea femeilor face clar cum Rotaru le combina). Doar ca aici e nevoie de o atitudine clara in timp real. Nu esti generic, prudent sau reflexiv cu asa ceva, acolo sunt colegii vostrii care au nevoie de tot sprijinul vostru moral. Pe blogul asta nu doar va tineti la curent, mai luati si atitudine, va indignati, crucificati daca e cazul etc, mai ales ca toti stiti sau simtiti ca asta e situatia mai peste tot in tara.
        Asta e. Cei mai multi n-au pus umarul deloc, se tem probabil sa nu trezeasca uriasul, nu-mi place deloc ca in situatii din astea alegeti sa nu va sprijiniti, iar cei care au scris au tinut sa fie mai curand reflexivi si generici decat concreti si clari; am impresia ca cea mai concreta e EC pe aici dar in directia opusa.
        Si mai interesant, absolut nimeni de la BMB n-a indraznit sa scrie. Nici macar ca anonimi. O frica de anvergura marilor superstitii colective medievale ingheata absolut tot ce misca in front acolo (acum nu mai puteti sa spuneti ca nu stiti). Asta e. Nu-i incurajati deloc sa sparga tacerea. Nu se pot bizui pe voi

  8. Blogul asta nu are nimic activist sau sindicalist. Nu am fost de acord intre noi nici in alte cazuri delicate precum cel de la Brasov, cu doamna Repanovici (unde de asemenea se vorbea de abuz de putere), nici in cel de la BP din Iasi cand eu chiar am avut discutii in contradictoriu cu ei, nici in cel de la BP Constanta sau de la BCU Bucuresti (uite ca s-a strans deja o cazuistica pe care cineva la facultate ar putea sa o studieze cu studentii). Nota comuna e divergenta.

    Nu cred ca e o situatie care e mai peste tot in tara, poate fi in multe locuri. Dar revin si spun ca exploatare uneori nu prea rationala si nici prea justa, abuzuri de autoritate, lupte interne murdare pentru pozitii de putere in cadrul colectivului, etc gasesti peste tot in lume. Eu cred ca pe latura asta, cum mai spuneam cu alta discutie, tu esti un pic idealist.

    Poate cei de la BMB nu scriu din discretie, poate se gandesc ca un scandal propagat si alimentat din interior ar afecta imaginea bibliotecii, sau poate ca sunt lucruri mai complicate decat atat, cine stie.

    • Sindicalism, activism etc. Asta inseamna pt tine sa iei atitudine intr-o poveste ca asta. Bravo.
      Foarte rau ca nu v-ati inteles intre voi, abuzurile sunt o mare probl in tara asta, le intalnesti peste tot. Biblioteca e oricum spatiul cel mai ignorat in opinia publica. Ignorati-l si voi. Foarte rau ca n-ati facut nimic la Brasov. Sa zic si eu ca cineva: daca nu voi atunci cine, si daca nu acum atunci cand? Vasazica tu din motive de antisindicalism ai preferat sa fii asa de reflexiv, realist, consolativ; a fi clar, decis si solidar intr-o astfel de poveste e sindicalism. Bravo. Pur si simplu nimeni nu se poate bizui pe nimeni in biblioteca. De ce ar fi biblioteca spatiul care sa inspire si altora mai multa solidaritate?
      Imi place chestia cu scandalul si imaginea bibliotecii. Ai vorbit ca un politician. Oricum, una scriai mai sus cand il cainai pe Rotaru, intreaga noastra experienta ii e, spuneai, nefavorabila (nu aveai atunci nevoie de dovezi ca sa stii ca e adevarat ce spun femeile astea), alta spui acum cand te-ai decis judeci politic chestia si sa te indoiesti de tot.
      O cearta intre cei care mai emana o bruma de solidaritate e ceea ce lipseste acum.

  9. Totusi sunt doua lucruri diferite: una este sa le credem/empatizam noi cu victimele, ceea ce poate sa le foloseasca de consolare si atat, si alta e sa le creada cei care pot lua masuri, Oprescu sau un judecator. Eu il cunosc putin pe dl Rotaru de exemplu ca sa-l judec, l-am vazut o singura data si am citit vreo doua articole. Mi s-a parut o persoana inteligenta si aroganta si cam atat. Nu stiu nici daca e un mafiot, nici daca e un satrap si nici daca gestiunea lui la Metropolitana este una buna. Daca e cineva care vrea cu aceasta ocazie sa excaveze aceasta tema si sa ne clarifice, foarte bine, sa o faca.

    • Nu prea sunt diferite, adica daca noi nu le credem, vrei sa le creada Oprescu? Daca dimpotriva pe aici se isca un scandal, eventual cineva s-ar fi invrednicit sa scrie cateva randuri in presa si despre alte exemple din astea, cred ca Oprescu n-avea ce sa faca si ar fi trebuit sa-l cheme pe Rotaru ca sa lamureasca situatia.
      Daca erau mai multi sefi implicati, mai ca as fi inteles aerul asta evaziv, detectivismele etc. Dar cand acolo ai doua femei de serviciu care deschid gura punandu-si la bataie slujbele (una dintre ele e foarte veche acolo), e pur si simplu rau acolo. Pai, ce anume ar fi trebuit sa se intample ca noi sa fim mai senzitivi si solidari? Vreun viol, vreo omucidere?

      • Domnule Balasoiu, imi place vitejia dumneavoastra de apartament! Interogatia “ce anume ar fi trebuit sa se intample ca noi sa fim mai senzitivi si solidari?” are un raspuns foarte simplu: daca sinteti asa de indignat si de interesat de bunul mers al tarisoarei noastre, atunci ar trebui sa stiti si ca rezolvarea problemei este la indemina dumneavoastra, cetateanul curajos si cu opinii ferme. Bibliotecarii sint o tagma slaba, femeile-s proaste, barbatii sint lasi. Dar dv., cetateanul urbei Bucuresti (DEX-ul zice ca “cetateanul este un ins CARE SE BUCURA DE DREPTURI CIVILE SI POLITICE, DAR CARE ARE SI ANUMITE OBLIGATII față de stat) pe catre il (va) deserveste Biblioteca Metropolitana, in afara de faptul ca scrieti pe blog, AR TREBUI si sa va puneti adidasii in picioare si sa va ridicati de la computer spre a merge la autoritatea tutelara a Bibliotecii Metropolitane – Consiliul General al Capitalei (sau habar n-am cine o fi, dar dv. bucuresteanul ar trebui sa stiti) – care l-a numit pe domnul director in functie si ii evalueaza activitatea din patru in patru ani. Scrieti frumos o petitie: subsemnatul, domiciliat in / cititor inscris la BMB, posesor al legitimatiei nr / sint nemultumit si revoltat de serviciile pe care acest stabiliment mi le ofera (sau nu mi le ofera): in timp ce praful de pe cartile bibliotecii zace nesters si-mi strica mie costumul, femeile de serviciu angajate ale bibliotecii ii fac menajul acasa domnului director. Atasati asa cum se cuvine dovezi, poze, argumente, depuneti documentul cu nr. de inregistrare dupa care ii urmariti circuitul administrativ si muriti cu dl. Oprescu de git pina cind sparge gasca! Daca intre timp ne tineti si pe noi, lipsitii de curaj, la curent cu mersul ostilitatilor, cu siguranta ca “frica de anvergura marilor superstitii colective medievale” se va risipi ca fumul in fata omului “clar, decis si solidar” care puteti fi ! Altminteri, toata blogg-areala dv. nu-i altceva decit birfa incitanta si sterila.

        • Nu bre, e nevoie de voi. Altminteri mai blogaream eu pe aci in dorul Leli? Dar e nevoie de ceva simplu si adevarat, nu facem cu femeile astea pe desteptii sau pe detectivii. Ar trebui sa va fie rusine, pt ca daca din intamplare e adevarat, n-ati putea da ochii cu femeile astea
          Vedeti ca petitii s-au mai facut in alte chestiuni, una cu vreo 100 de semnaturi a ramas ingropata pe la Lazar. Timorarea era prea mare ca se intample ceva. La BMB eu unul am scris cat m-au tinut nervii fara niciun rezultat, anul trecut, anul asta. Ba si la Primaria Capitalei am scris degeaba. M-au intors cu un sut politicos in fund la BMB de unde plecasem. Discutia de anul trecut cu Gabureac m-a convins cat de inutil era totul, o combinatie unica de obtuzitate si facatura, dublata de o incapatanere fara echivalent in lumea catarilor.
          Vedeti ca nu m-ati nimerit cu costumul, din tenisi, tricouri si blugi nu ies aproape niciodata, poate cand ploua sau ninge. Bagatelizati prosteste faptul ca femeile astea ii faceau servicii in privat sefului. Povestea femeilor va trezeste doar cinism si mistouri atunci cand nu va stimuleaza imaginatia dvs politista. Nu vreau sa stiu ce cititi (cum cititi stiu) sau la ce va uitati.
          Sanatate 🙂

  10. A, si eu nu mai lucrez in biblioteca, cum stii. Daca as lucra insa nu m-as exprima cu mai multa prudenta. Cand lucram pe Biblos cei care isi amintesc stiu ca am scris impotriva directorului Bibliotecii Academiei si chiar impotriva propriei biblioteci de vreo doua ori (odata am criticat un articol al celor de la biroul de cercetare si alta data i-am criticat pe cei de la eliberare permise cand am fost martor la un caz profesional inacceptabil).Cred ca imi vine mai bine curajul criticii decat virtutea solidaritatii. Imi place sa ma bag in belele.

    • Nu stiam ca nu mai lucrezi in biblioteca. Foarte rau. Credeam ca pe acolo faci tot asta. Am impresia ca ai vrut totusi sa scapi de belele cand ai plecat din biblioteca. :))
      Imi pare foarte rau ca nu mai esti in biblioteca

      • Nu, nu mai am legatura cu aceasta frumoasa lume deocamdata, decat o legatura nostalgica. Faptul ca mai scriu pe aici e un exces de devotament. Chiar daca domeniul siteului e pe numele meu, ProLibro e tinut in viata mai mult de Claudia care a dat identitate acestui spatiu si s-a ocupat de PR si de cei cativa care mai scriu pe aici, Valentin, Anca, Ioana, Elena, etc

  11. E albastra situatia! Cred ca e chestiune de timp sa fie imputat daca exista cu adevarat justitie independenta. Cineva ar trebui sa profite de toate aceste scandaluri (plagiate, situatia din intreprinderile publice, retelele mafiote din administratie, din universitati, achizitiile publice trucate, etc) ca sa puna ordine, control si transparenta maxime. Toate cheltuielile publice, pana la ultimul leu, sa fie publicate, comisiile de evaluare sa fie neutre si externe, eliminarea conflictelor de interese, o presa independenta si o justitie mai operativa si mai contundenta.

    Curiosul caz al domnului Pavelescu. Are 90 de ani, sta intr-un apartament modest, dar are o comoara

    Chiar ca e curios!

    • Curios? Mai curand dubios.
      Chiar, cine ar trebui sa profite?
      Cu biblitoecile e oricum putin mai complicat. Procurorii pot sa ne explice legatura dintre contractele Metropolitanei si eventual una doua din casele/conturile lui Rotaru (are si o asociatie, tot cu bani functioneaza si ea). Dar nu pot sa ne spuna nimic despre politicile de achizitii/casare: se cumpara masiv carte, dar se caseaza si mai mult in fiecare an. Procurorii nu cred ca ne sunt de ajutor. Oricum transparenta financiara trebuie dublata de o transparenta in gestiunea fondurilor de carte la nivelul Bucurestiului. Am vazut ca sunt biblioteci (la Galati parca) care isi publica casarile. Oricum, Mitropolitana n-are niciun interes sa-si faca publice cifrele (titlurile nici atat, s-ar putea sa descoperi ca ce caseaza cumpara din nou), caseaza de cativa ani industrial.
      Dar sa nu uitam de femeile de serviciu. Sunt, vor nu vor, parte din toata aceasta situatie albastra. Stiu sigur ca la BMMB domneste o liniste de mormant si mai stiu ca situatia lor e extrem de incerta, am vorbit ieri cu cineva. Mai stiu ca Rotaru a pornit pe contraatac de cateva zile. Pt el, toata chestia e o simpla probl de imagine. Vrea sa duca protv-ul la Octavian Goga din sectorul 5, a investit el in constructia aia. Sper sa le dea prin cap jurnalistilor sa-l intrebe macar de ce a investit atat intr-o biblioteca din afara orasului in timp ce pe celelalte din mijlocul unor cartiere si sarace si aglomerate le-a inchis (bine ca dna Cristiana s-a dus inainte sa vada ce s-a intamplat cu Lazarul si toata munca ei de acolo, s-ar fi dus sigur de inima rea mai tarziu).

    • PS Atata banet in buzunarul unui batranel?! Mie imi suna a DNA

  12. Ce ne mai place senzationalul ieftin! BMB cumpara carte de patrimoniu ! adica face o activitate normala pentru dinsa. De unde s-a scos ideea gresita ca „Biblioteca Metropolitană nu a fost gândită ca o instituție care să pună la dispoziție cărți de patrimoniu, ci doar cărți comune, care să vină la îndemână studenților şi a altor cititori”? Potrivit Legii Bibliotecilor, art. 25, litera c) Biblioteca Metropolitana „colecţionează, conservă şi valorifică fondul de documente specifice cu scopul protejării patrimoniului culturii scrise a municipiului Bucureşti şi a judeţului Ilfov”. Cine poate hotari ce trebuie inclus si ce nu in patrimoniul culturii scrise a capitalei unei tari? Toate bibliotecile judetene din tara au colectii foarte valoroase de carte veche romaneasca si straina, pe care le gestioneaza in conformitate cu Ordinul ministrului culturii nr. 2.035/2000 modificat si completa prin ORDIN Nr. 2371 din 6 iunie 2008 pentru modificarea si completarea Normelor metodologice privind evidenta, gestiunea si inventarierea bunurilor culturale detinute de muzee, colectii publice, case memoriale, centre de cultura si alte unitati de profil.

    Apoi, pentru achizitia cartii de patrimoniu de la persoane fizice NU SE POT ORGANIZA LICITATII. Daca vinzatorul e UNUL SINGUR, ca individ – persoana fizica, si el si NUMAI EL detine cartea dorita spre achizitionare, cum sa se organizeze licitatie? Cine cu cine sa concureze ca sa se obtina trei preturi in asa fel incit sa se adjudece ala mai mic? Povestea asta ma face sa-mi amintesc de discutiile avute de mine cu functionarii serviciului Achizitii din Universitate, care nu pricepeau acum citiva ani de ce primesc o singura oferta de pret pentru abonamentul la Tribuna Economica! Cum adica, Tribuna Economica nu se vinde si la Bucuresti, Iasi, Arad ? Ba da, dar editorul e numai unul ) si el fixeaza pretul de vinzare. Organizarea comisiei este corecta si toate bibliotecile cumpara carte de patrimoniu in baza unui proces-verbal (daca au bani ). Ca nici una din cele trei persoane evaluatoare pomenite de dl director nu este expert in carte veche acreditat de Ministerul Culturii si Cultelor (sau cel putin nu figureaza in Registrul gestionat de CIMEC pe care-l vedem noi pe internet) e alta poveste. Ca modul cum se formeaza pretul unei carti de este pur subiectiv, iarasi se poate discuta, dar atita timp cit in Romania inca nu exista legislatie clara in privinta asta, nu-i nimic ilegal aici. Contabilii aia de la Consiliul General al Capitalei care-i avizeaza dlui director cumparaturile, stiu ei ce stiu, ca nu s-or duce la puscarie ca orbii de dragul salvarii culturii orasului Bucuresti.
    Mintea mea de detectiv prost, cum zice dl Balasoiu, nu poate pricepe insa de unde cunoaste b365.ro sumele EXACTE platite pe carti de la fiecare editura in parte an de an si pe cele CU O PRECIZIE de virgula 08 eurocenti ) date colectionarului. Daca m-as lamuri, poate n-as mai tine cu ursul!

    • Aveti interviul cu Rotaru, aveti cifrele si ancheta b365, iar dvs exact acum ratati sansa de a ne demonstra capacitatile dvs de detectiv. Clar, tineti cu ursul.
      Altminteri senzationala poveste dar nu ieftina. Cifra aia si daca doar jumatatea din ea e adevarata si nu poate fi ieftin nimic in ea. Oricum jurnalistul il confrunta pe Rotaru cu faptul ca a bagat in buzunarul unui singur om 1 mil de euro doar in cativa ani si dvs n-aveti absolut nimic de comentat. Beton! Si daca era doar 15 000 si tot aveai motive sa te intrebi; pana si DNAul devine atent la cifrele astea. Nu vreau sa stiu ce legatura e intre batranelul asta si Rotaru (cand spui batranel, poti sa spui foarte usor cineva manipulabil –unde v-ati lasat imaginatia dvs politista?), prea prea multi bani sunt la mijloc. Sper ca DNA sa intre pe felie.
      PS Un sfat pt imaginatia dvs politista, daca imi permiteti: cand spui contabil spui expert in intrari si iesiri, inclusiv atunci cand sunt problematice. N-as miza niciodata pe asa ceva. Sunt experti eventual in cum sa nu intri in puscarie, nu in cum sa faci sau sa cheltui banii cum trebuie. 🙂
      Sanatate

  13. Pentru mine aveti amandoi dreptate. Adica asa este cum spune Elena, e adevarat ca dl Rotaru cumva e acoperit de comisia aia. Ca asa se face in toate bibliotecile ca doar si eu am fost secretar al unei comisii din asta. In paranteza fie spus cred ca ar trebui schimbat ceva aici in achizitia directa de unicate si raritati. Ce-ar fi sa se faca doar prin casele de licitatie tocmai din cauza a ceea ce spune Elena ca pretul stabilit de comisie e arbitrar si permite abuzuri si erori de care nu se poate face nimeni responsabil. Cel putin la o licitatie publica pretul e dat de piata, la fel intr-un anticariat.

    Insa trebuie vazut daca aceasta comisie functiona cum trebuie, daca ceea ce cumpara ea era de acord cu politica de achizitii aprobata, etc. Mie nu mi se pare asa de normal ca o BP sa cumpere carte de colectii speciale de 1 milion de euro, sau oricum de sume asa de mari (ganditi-va ca la BCU aveam o problema insurmontabila sa gasim 5 mii de euro pt o achizitie extraordinara care a aparut odata de la un anticariat). Deci e de vazut pe acest plan al modului cum isi aloca resursele BP si daca se respecta politica de achizitii, si daca se respecta, de ce era asa formulata, s-a ajuns la cocluzia ca cititorul mediu din Bucuresti e un specialist in paleografie si bibliofil incurabil. Pai ce treaba unei BP este sa concureze cu colectiile Academiei? Sunt lucrurile un pic anapoda. Daca Metropolitana face achizitii de carte rara mai bine decat Academia, pai atunci trebuia pus dul Rotaru director la Biblioteca Academiei, si daca dna Radoi de la BCU Bucuresti organizeaza spectacole culturale si campanii de lectura pentru copii, pai atunci sa o puneti directoare la Metropolitana, iar la BCU Bucuresti puneti director pe cine stie ce trebuie sa faca o biblioteca universitara.

    In afara de asta, povestea e dubioasa rau datorita caracterului exotic al colectionarului care de departe pare sa fie furat si manipulat de cineva. Nu pare deloc ca ar fi cineva care ar avea 1 milion de euro in cont. E posibil sa fie un colectionar ciudat, care are cateva lucruri interesante (e de vazut de unde), dar nu pare cel mai bun afacerist cu carte veche din Bucuresti, asa cum a rezultat. Trezeste suspiciuni ca putini bani au ajuns la el. Dar vom vedea

    • Domnule Balasoiu, imi puteti raspunde la citeva intrebari ? cine este ziaristul care a organizat interviul si ancheta SI CE REPREZINTA EL IN SPATIUL PUBLICIST ROMANESC. Rotaru a fost intervievat cumva de CTP, de Alecu Racoviceanu, de Chireac, de Radu Tudor… veritabilii ziaristi de investigatie din Romania si mi-a scapat mie, cumva, amanuntul ? Si, deloc de neglijat: CINE PATRONEAZA b365.ro ? – ca sa ne putem face o idee despre „culoarea” materialului jurnalistic.
      Care este sursa cifrelor frumos asezate in tabel – astfel incit sa stim daca sint reale / corecte, sau nu ? Si daca sint corecte, ce-i atit de condamnabil in faptul ca o biblioteca cumpara carti de valoare intr-o vreme in care bibliotecile se inchid sau, din pacate, regula este ca primarii mai degraba sa nu le dea bani, decit sa le dea ?
      Femeile alea carora “le-a ajuns cutitul la os” au nume ? In celelalte cazuri mentionate mai sus, la vremea respectiva (Brasov, BCUB, Constanta etc.) cei care au rabufnit in spatiul public S-AU SEMNAT / RECOMANDAT, asumindu-si revolta.

      N-am spus nici un moment ca povestea nu-i adevarata. O fi ! Dar prea “suna” a rafuiala, iar dv.insasi prea incitati la scandal:
      „Chiar, cine ce are de comentat la informatiile astea? … Stravezie solidaritate! … Materialul asta a fost postat sapt trecuta … Nu e nevoie de nicio confirmare, adica vi se pare o inventie ce ziceau ele pe acolo? …Daca exista sau nu o plangere oficiala … n-are nicio importanta pentru relevanta problemei”…
      Eu tin cu ursul, dar dv. in slujba cui sinteti ?
      De fapt, cred ca nu sinteti in slujba nimanui: pur si simplu nu stiti nimic despre institutia numita biblioteca dar va aflati in treaba pe Internet. Dovada este si imputarea casarilor de publicatii pe care le face Metropolitana. Nu stiu ce-i acolo in mod particular, dar TOTI colegii din tara care citesc aici stiu cit de greu se fac casarile de publicatii intr-o biblioteca. ORICE scoatere din gestiune a unei publicatii de la Dorohoi, Tirgu Jiu sau Calarasi trebuie aprobata la Bucuresti; documentatii intocmite in n-spe exemplare zac si cite doi-trei ani la ministerul aferent pina cind binevoieste cineva sa le aprobe. Imensa majoritate a bibliotecilor sint sufocate de carti vechi (recte depasite din punctul de vedere al continutului), cumparate din vremile trecute in zeci de exemplare si care umplu depozitele pina la refuz. In ciuda faptului ca bibliotecile se confrunta cu o acuta lipsa de spatiu, vechiturile nu pot fi eliminate pentru ca nu vrea domnul X (pe cel de la ministerul educatiei colegii mei il stiu cine este, asa inciti nu-i mai dau numele ca sa-l implic in povestea asta). Cel care reuseste sa casaze publicatii, innoindu-si colectiile si eliberind spatiul pentru a-l folosi in mod judicios ar trebui mai degraba apreciat.

      Ca sa-ti raspund si tie, Marin: de ce ar trebui sa amestecam lucrurile? Sau sa apreciem cu dubla masura ? De unde pina unde ideea ca Metropolitana ar trebui sa stea la doi pasi in spatele BAR sau BCU ? Scopurile si subordonarile lor sint diferite, managerii sint diferiti. Ne plingem ca bibliotecile sint institutii marginalizate de societatea romaneasca, dar atunci cind un director este priceput si influent, e grav! Cine-I opreste pe directorii BAR si BCU sa aiba aceleasi relatii bune cu ministrii culturii si ai educatiei, cu primaria capitalei, cu Universitatile, cu mediul de afaceri si cu intelectualitatea bucuresteana deopotriva? In loc sa fim bucurosi ca niste valori culturale inestimabile, poate, sint salvate, in bunul spirit dimbovitean noi aruncam cu pietre. De ce ar fi trebuit sa cumpere Rotaru mai mult de la Polirom sau Alfa si Omega (care, apropos, e distribuitor de carte, nu EDITURA) ? Cartile Poliromului si ale Humanitasului (multe discutabile din punctul de vedere al continutului, dar nu despre asta e vorba aici), le cumpara orice biblioteca din tara, dar ORLANDO FURIOSO in editie princeps s-ar putea sa mai fie vreo 30 de bucati in toata lumea!

      In alta ordine de idei, daca BMB ar fi cumparat de la cel mai bogat om din Romania, era mai putin culpabila? Sa stii ca nu-I deloc exotic colectionarul: de frica confiscarilor din perioada comunista, destul de multa lume nu si-a declarat valorile (aur, tablouri, carti). In 1974, (Elena Ceausescu – zice legenda) s-a dat o lege a Patrimoniului cultural national in baza careia cartile vechi au fost cautate / ridicate de la detinatorii particulari si biserici in special si duse in citeva depozite mari constituite la nivel national. Dar nu toti oamenii, nu toate bisericile, preotii etc. au declarat tot. Studiind cartea veche, asist si eu, de citiva ani, la aparitia din ce in ce mai multor exemplare vechi. De frica arestarilor, oamenii le-au ascuns / s-au ascuns si ei – de vecini, priviri curioase… N-a trecut chiar atit de mult incit sa nu ne mai aducem aminte de vremurile in care delatiunea era “un gest cetatenesc”, iar “cocoseii” un bilet numai dus… spre puscarie. Sa nu uitam si ca dupa anii ’90 in urma unor procese judiciare s-au retrocedat valori (aur, carti, tablouri): cite muzee bucurestene nu au fost in situatia de a-si destructura colectiile de arta, dind inapoi tablourile unor mostenitori, de ex.?
      As mai scrie dar trebuie sa plec… si nu mai “calc” pe aici pina luni ).

      • Nu cred ca va mai puteti intalni prea curand cu o situatie mai interesanta ca asta din pct de vedere politist: un batranel misterios primeste atata banet atatia ani fara sa-l intrebe nimic (vedeti materialul de pe protv, iti dau lacrimile –sper ca nu inlocuieste vizita pe care urma sa i-o faca lui Rotaru la Goga). As fi speculat momentul in locul dvs, mai ales ca nimic din tot ce e acolo nu reflecta ca batranelul manevreaza singur banetul (si chiar daca batranelul justifica banut cu banut si tot raman achizitiile astea fara cap). Singurul dezavantaj e ca acolo e implicata biblioteca si nu vreo primarie sau politician. Altminteri cazul are toate datele pt o investigatie a la Poirot cel putin.
        B365 e site-ul Realitatii tv, a se intelege vechea realitate. Ma mir ca n-ati aflat cu linkul sub nas. Materialul n-are cum sa fie politic, adica chiar daca loveste prin ricoseu in Oprescu, localele s-au cam dus (cu femeile de serviciu e chiar un pic mai greu). Oricum, Realitatea e a lui Basescu asa cum sunt eu astronaut. Si daca ar fi, tot irelevant e: un adevar e adevar indiferent cine se foloseste de el. Plagiatul lui Ponta lui nu e mai putin plagiat pt ca l-a gasit Base mai intai; aici e Andreea Bujor si probabil inca doi trei nimeni obisnuiti de investigatie, ca sa va folosesc cuvantul. Va las aici linkul revelator despre b355 http://www.realitatea.net/tag/b365-ro_401727
        Am dubii in legatura cu modelele dvs de jurnalism, Chirieac de ex e problematic. Nu pot sa cred ca nu stiti chiar nimic despre el (tot Realitatea s-a ocupat de recuperararea lui), iar CTP n-a fost in viata lui jurnalist de investigatie, mai curand inginer sau critic de film. Altminteri a avut momentele lui de intunecime, contractele alea cu guvernul lui Nastase atarna greu de gatul lui jurnalistic –l-au impins la compromisuri urate.
        Mi se pare semnificativ ca dvs ati ales sa va indoiti exact acolo unde Rotaru n-a avut indoieli sau motive de alarmare. Nu l-a deranjat ca il intreaba niste neica nimeni de la b365, n-a devenit spasmodic cand a fost confruntat cu suma si batranelul etc etc. Dvs da. Imi vine sa spun ca sunteti mai potrivita sa-l aparati pe Rotaru decat e el insusi. Oricum, e irelevant cum au ajuns informatiile astea in presa. Pareti sa fiti foarte suparata pe asta. Oricum o autoritate sau modul in care au ajuns in presa astfel de informatii nu schimba cu nimic lucrurile in materie de continut; trebuie sa vedeti neaparat Nothing but truth (2008), v-ar aduce lamuriri substantiale in materie de jurnalism de investigatie, asta basca ca distributia e interesanta, de ex Matt Dillon.
        Sunt ferm convins ca toata aceasta discutie reprezinta marea dvs ratare in materie de detectivism. Pur si simplu v-ati fixat pe directia gresita, nu vreau sa spun altceva. Gasiti sa sondati cu privire agera si sever niste femei de serviciu (v-ati autodesfiintat in fata lor, sper ca v-au citit desteptaciunile), dar acolo unde sunt sume uriase si batranei manevrabili instinctul dvs speculativ devine mai curand inert, mort, oricum necreativ si inofensiv.
        Aveti o mica consolare. Protv e pe contraatac cu povestea batranelului transformata intr-o dulcegarie.
        Sanatate 🙂

  14. Eu nu vad asa concurenta aceasta. Nu e vorba sa stea in spatele BAR sau in fata. E vorba ca e un alt tip de biblioteca, cu alt tip de activitati si in principiu cu un plan de dezvoltare a colectiilor diferit.

    Aceasta poveste cu cartea veche in comunism e foarte interesanta. Ar trebui scrisa o carte.

  15. Femeile de serviciu, cu ele am inceput. Povestea lor lipsita de senational trebuie avuta in fata. Nu trebuie uitate. Reflecta intocmai comportamentul discretionar si impunitiv al unei conduceri quasidinastice pt care bibllioteca e o simpla extensie a mosiei lor -asta era clar oricum din povestea femeilor (mosie sau biblioteca, acelasi drac). Povestea batranelului, a sumelor pe care nu ajungi sa le vezi intr-o viata de om si a raritatilor de care doar cateva muzee in genere mai sunt interesate e indiscutabil adevarata senzatie. Observati ca se completeaza.
    Sper ca DNA sa apuce taurul de coarne si sa clarifice lucrurile, sunt prea multi bani acolo, prea multe achizitii ciudate etc, asta in timp ce Metropolitana duce in teritoriu politici de lichidare a bibliotecilor in cartierele mai pestrite, sarace si aglomerate –experimente bizare cu costuri dezastruoase in plan uman (apropo, se caseaza nu fondurile vechi de carte, asta e oricum povestea anilor ’90 -chestia aia cu continutul depasit e tare, dna EC, aveti o imagine foarte ciudata despre carti sau maniera in care cartea ajunge sa faca fata timpului, oricum sper ca nu veti ajunge niciodata printre cei care iau deciziile astea- se caseaza cu totul absolut tot acolo –cativa bibliotecari razleti au mai salvat ce era de salvat, au mai luat acasa, dar asta-i tot). Si mai sper ca femeile astea sa aiba parte de dreptate, adica de un strop de demnitate, au fost calcate in picioare atata amar de vreme. Oricum nu e suficient ca Rotaru sa nu le dea afara (daca o sa-i dea prin cap asa ceva).
    PS Cu voia dvs, imi reiau si eu mica mea contributie la clarificarea si indreptarea lucurilor in biblioteca publica din Bucuresti, am impresia ca in materie de management si misiune au ceva de spus. Sper ca nu supar pe nimeni mai mult decat am facut-o deja
    http://www.contributors.ro/cultura/biblioteca-publica-in-criza/
    http://www.contributors.ro/cultura/biblioteca-publica-%c8%99i-provocarile-trecutului/

    • Domnule CB (ca sa va aplic si eu metoda de a-mi cenzura numele ), n-am spus nici un moment ca asa zisul articol ricoseaza in dl Oprescu. Indiferent a cui o fi Realitatea TV (noua sau veche), episodul il loveste direct pe dl Rotaru. Are cam multe mandate ? se apropie evaluarea anuala ? cea de final de mandat si cineva ii vrea locul ? habar n-am si nici nu ma intereseaza. E plina presa romaneasca de mizerii si oricum pentru dv. prezumtia de nevinovatie nu exista. Sint de acord ca „un adevar e adevar indiferent cine se foloseste de el”. Nu pot fi insa deloc de acord ca „modul in care au ajuns in presa astfel de informatii nu schimba cu nimic lucrurile in materie de continut”! Ba da: o „sopirla” poate modifica radical continutul realitatii. Nu orice fraza vorbita sau scrisa – aruncata pe internet – este adevarata in mod automat, pentru simplul fapt ca a fost debitata. Intelectualul plat şi cuminţel, cu studii făcute degeaba pe banii contribuabilului, pe care gazetele “nu puteau să-l mai încapă” şi care a eşuat pe blog, cum va percepe un cititor al unuia din cele doua materiale in care aveti pretentia ca ati avea ceva de spus, evita sa ne spuna, totusi, care este sursa cifrelor frumos asezate in tabel. Sint publice? Am un link sub nas si nu-mi dau seama unde sa ma uit sau „sint pe surse” cum zic ziaristii, din BMB, furnizate b365.ro ca sa se rezolve o treaba? Femeile de serviciu care n–or sa ma mai salute si pe care le aduceti in discutie cu incrincenare de fiecare data cind discutia nu va avantajeaza – au un nume? Nu vi se pare ciudat, ca asa cum observa la inceput Valentin Smedescu, nu se gaseste nimeni de la BMB, fie si sub umbrela anonimatului, a folosirii unui computer de la un Internet-cafe de prin tirg etc., daca politia e atit de mare la BMB, de blocheaza pina si calculatorul dv. de acasa … să spună cu subiect şi predicat “Da, acuzaţiile sunt reale” ori “Nu, nu este adevărat“? In alte cazuri de acest gen, lucrurile fiind adevarate, biliotecarii din respectivele institutii au intervenit, chiar si sub apelative gen “o bibliotecara indignata” ) Or, de data asta, combatem pe aici de doua saptamini doar 3-4 oameni care nici macar n-avem legatura directa cu chestiunea, dintre care dv. nici nu stiti mai nimic despre biblioteci, dar de la BMB nu se “indigneaza” nimeni. “Chestia aia cu continutul depasit” al cartilor pe care le caseaza BMB NU „e tare” deloc domnule, din cauza ca, DAR DV. HABAR NU AVETI ASTA, perimate nu sint doar operele marxist-leniniste, ci si „motoare de masini din ’56, manualul de chimie din ’72 ori contabilitatea industriala din ’84 ! In plus, intr-un proces de scoatere din gestiune NU SE ARUNCA TOATE CARTILE DE-A VALMA SI FARA DISCERNAMINT. Chiar si din „depasitele” astea SE MAI PASTREAZA UN EXEMPLAR, DOUA, TREI… CASAREA pe care o invocati inseamna ca din 5, 10, 90 de exemplare in cite exista un titlu, se elimina 3, 8 sau 87. In plus, documentatiile de casare CHIAR APROBATE DE MINISTER, se intorc de acolo CU RECOMANDAREA CA EXEMPLARELE CARE MAI POT FI RECUPERATE / FOLOSITE SA FIE VALORIFICATE PRIN REDISTRIBUIRE LA ALTE BIBLIOTECI, VINZARE LA PRET MIC etc. Fiti sigur ca bibliotecarii stiu TOT despre rolul cartii de pastratoare a memoriei culturale. Spuneam mai sus ca cei care reusesc sa caseze publicatii ar trebui uneori apreciati. Dincolo de hatisul birocratic, mai e un aspect: multi conducatori de biblioteci refuza sa-si innoiasca colectiile prin „casare”. Si stiti de ce ? Pentru ca, potrivit Legii Bibliotecilor, UN POST DE BIBLIOTECAR poate exista DACA SINT 5000 de carti in respectiva biblioteca. In conditiile astea, cind primarii / ministerele de resort mai degraba NU DAU BANI pentru carti, decit dau, ca sa ma tot auto-citez, si cind angajari de personal nu se pot face, directorii prefera sa pastreze vechiturile CA SA-SI POATA PASTRA TOTI OAMENII si in felul cesta ne invirtim in cerc – intram in alte discutii (lipsa de spatiu pentru biblioteci, fonduri invechite si neadecvate procesului de invatamint, statistici discutabile, nevoia de innoire a bibliotecii) bla bla… pe care dv. insiva le atitati de pe margine. Stiind doar „da-mi cartea, na-ti cartea”, decupati aiurea din Hicks si Buschman fara sa cunoasteti nici macar cele mai elementare mecanisme de functionare a unei biblioteci.

      • Mie asta imi suna a rafuiala. Oricum, asta mai lipsea acum, sa le scoateti pe bietele femei niste fantasmagorii ale vreunui idiot de jurnalist. Mi se pare ca dl VS incerca sa spuna altceva, oricum ce spuneti dvs e ca daca se tace in masa, inseamna ca probl e falsa; pai si in comunism se tacea in masa, si Occidentul credea cam ce credeti dvs acum despre povestea asta. Dar cu o diferenta aici: cand a aparut Soljenitin cu Arhipeleagul Gulag, Occidentul a avut un soc pur si simplu, in timp ce dvs pareti complet imunizata la socuri, povestea femeilor va stimuleaza dar in directia opusa. Ei, asta e.
        Pai, da, probl aia cu computerele asa e. Se simt spionati pana si la WC. Altminteri, sa nu credeti ca pe aici ITul e la el acasa. Pt multi reprezinta cam ce reprezentau talismanele, obiectele magice, incantatiile etc pt cei din vechime. Nu e de glumit. Cand pui pe un computer cu un procesor de 1500 si 150 RAM doua motoare de cautare, doi antivirusi si o gramada intreaga de alte prostii care il ingenuncheaza pur si simplu ca googleearth, dar il lasi complet neechipat cu chestii indispensabile altminteri ca codecurile, niste drivere etc, care sa-i mai largeasca putin sfera de utilizare sau sa-l faca mai eficient, ai probl mari inclusiv la varf, adica printre IT-isti.
        Vasazica Lenin e perimat. Asta e tare. Habar n-avem ca ideile sunt ca legumele, ies din garantie si gata, le arunci, sunt perisabile. Chiar, ce faceti pe la biblioteca aia?
        Sa veniti la Bucuresti sa-i felicitati. Cred ca fac ceva pe recomandarile Ministerului. Au casat oricum biblioteci intregi.
        Ei, vedeti ca decupajele alea (nu-s chiar decupaje, dar tin sa va fac hatarul aici) se cam potrivesc, ia sa va uitati dvs mai bine, data trecuta n-ati prea reusit.
        Vedeti ca femeile alea chiar exista, doar nu vroiati sa-si dea si adresele (nu le-ati fi crezut oricum). Filosofia dvs e probabil ca evidenta nu e relevanta, doar subtextul. Ei, succes la subtext; stiu ca in comunism oamenii una spuneau alta gandeau, sigur reflexelul dvs de a aborda permanent lucrurile in raspar au ceva cu asta
        Santate 🙂

      • PS A se citi 250 RAM, adica cam atat cat e nevoie pentru a rula un sistem de operare 98, eventual un 2000 dar cu dificultati

  16. Am o veste cat se poate de buna. Rotaru nu stie cine sunt femeile astea care l-au turnat in presa (am tot respectul pentru ele, bravo lor). Astazi au fost la raport mai multe; nu el le-a chemat, sa ne intelegem, altcineva. E interesant ca astia nu-si pun probl ca povestea femeilor e o facatura, le-au luat la jumulit ca pe gaini, asa neoficial, in surdina etc. Le fierb bine mai intai. Femeile sunt speriate ca de moarte, asa am aflat acum. Doar ca le-a cam ajuns. Vorbesc intre ele, in biblioteca se aude peste tot.
    Clar, se muncea prin rotatie. Inteligenta miscare, daca ar fi fost doar unele la munca ar fi iesit discutii.

    • Impecabila promptitudine. Cuibusor de nebunii, nu alta 🙂
      Pai, si la Lazar au turnat un filmulet acum cativa ani. Nu stiu ce au facut cu/pe mesele alea, ca au iesit zdruncinate rau. Rotaru zice acum pe b365 ca n-a stiut nimic. Or, nu prea cred ca cineva ar fi avut curaj sa faca asa ceva, cand sunt camere video montate peste tot -Metropolitana a investit puternic in asta. Apropo, se invart bani grei pe acolo

  17. Informatii suplimentare despre gestiunea care se face la Biblioteca Metropolitana: Achiziţii supraevaluate de 200 de ori de la ONG-ul directorului Rotaru, la Biblioteca Metropolitana

  18. Daca asa a fost, impresionant aproape ca nu mai e ca Rotaru facea toate acestea, ci ca oamenii au suportat atat timp sau nimeni nu a ascultat ce spuneau, ca nivelul de control si de transparenta face posibil asa ceva, e incredibil.

    http://www.b365.ro/sclavi-lui-rotaru-aduc-dovezi-programe-de-lucru-scrise-de-directorul-penal-foto-i-video_190646.html

  19. La asta m-am referit si eu cand am scris ca e vorba de un epilog urat, la episoade si mai urate

    Nu pot sa nu remarc, amar, “profesionalismul” cu care “Ex”-ul organiza – prin sarcini clar distribuite – dezvoltarea de servicii de biblioteca in fundul gradinii, in livada si pe la el pe acasa…

    PS: Si eu cred ca Sorin Oprescu a fost dezinformat
    Daca era “corect informat”, facea ce e de facut, nu o cocolosea in pur stil dambovitean…

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *