Un epilog urât: demiterea directorului Bibliotecii Metropolitane Bucureşti

April 4, 2013 in Uncategorized

Apropo de “Bibliotecile româneşti în imagini” :), epilog urât la episoade şi mai urâte, despre care au curs râuri de litere pe Prolibro:

Primarul Sorin Oprescu l-a demis pe directorul Bibliotecii Metropolitane Bucuresti.

Nicio solidarizare, lasăm să se întâmple acest “abuz”?  

16 responses to Un epilog urât: demiterea directorului Bibliotecii Metropolitane Bucureşti

  1. Pai, intr-o lume a abuzurilor, probabil ca cele mai bune decizii sunt abuzurile.
    Intre noi, demiterea lui Rotaru s-a cam lasat asteptata, adica ce anume trebuia sa se mai intample ca omul asta sa fie trecut in rezerva? (E oare in rezerva?). Instaurase oricum o mica dinastie acolo, si in genere absolut nimeni n-avea nicio probl cu managementul si deciziile pe care le lua.
    Cartile de la Gh Lazar sunt in saci. Sper sa vina cineva cu mintea la cap si sa refaca biblioteca asta asa cum era ea de peste 60 de ani. Farago e si ea cam in aceeasi situatie

  2. Foarte bun acest articol al lui Dan Cristian Turturica pentru a intelege acest caz si altele si pentru a medita asupra temei:
    În timpul programului de lucru şeful vă roagă să mergeţi să-i cumpăraţi un ziar. Ce faceţi?

    • Articolul este intr-adevar antologic, insa titlul ales este cel puţin nepotrivit, să nu zic stupid – m-a determinat să nu citesc nici macar selectiv textul. Si aveam de pierdut.
      Daca seful “te roaga” să-i cumperi un ziar nu este un capat de tara …nu acesta este un indicator că România are aşa mare ecart al puterii. Aaa, dacă şeful “te trimite” pur şi simplu să-i cumperi un ziar, ai toate motivele să-l refuzi – dacă eşti în stare – astfel încât să te ţină minte toată viaţa şi să fie reţinut în a mai “mâna” şi pe alţii.

      • Corecta obs privind titlul. Mai e ceva aici, si seful se asteapta ca angajatii sa se comporte obedient. Un sef nu ar trebui sa-si permita sa-ti ceara sa-i faci servicii personale, fie si sa-i cumperi ziarul, pentru ca nu esti angajatul lui. Problema este ca sefii recompenseaza comportamentele obediente si isi cultiva propriul cult al personalitatii, se autoreprezinta intr-o aura de exceptionalitate. De altfel, exhibarea privilegiilor face parte din modul lor de viata si joaca un rol important in mecanismul de pastrare a autoritatii.
        In alte parti e invers, se fii au un cult al autolimitarii, modestiei ostentative. Nu stiu daca ai vazut acest reportaj despre membrii parlamentului din Suedia care stau in apartamente de 40 de emtri patrati, cu spalatorie comuna, au birouri mici, fara secretara, iar primul ministru are ca hobby sa faca curat prin casa. Un suedez spune ca i se pare normal pt ca impozitele nu sunt ca politicienii sa traiasca in lux.
        Despre asta se spune ceva si in articol.

        • Nu numai că “şeful român” se aşteaptă ca angajaţii să se comporte obedient, dar este teribil de intrigat când obedienţa nu e la locul ei (lipseşte din “firesc”) ori cineva “de pe margine” se pune de-a curmezişul…

          Ce părere ai despre un şef de instituţie publică – bibliotecă, ce s-o mai ocolim! – care ţipă toată ziua bună ziua că “trebuie” făcute economii la apă, energie electrică, telefon etc.? Dar n-are nicio jenă ca, “în pasul doi”, să-l pună pe un subaltern să-i spele maşina personală (cu furtun racordat la toaleta instituţiei, îţi dai seama 🙂 ), pe un alt obedient să colecteze bani de la personal, cică pentru a se achita factura prea mare la telefon (nota bene: telefon cu restricţie pe interurban, internaţional şi fax, ieşiri posibile doar din biroul veşnic încuiat al “şefului”)?
          Sau despre un alt “şef” care, după ce jefuieşte pur şi simplu, porceşte, amărâtul de buget al instituţiei (prin achiziţiile făcute şi prin utilizarea celorlalte resurse cu prioritate în beneficiu personal) încurajează prin obedienţi “cu iniţiativă”* şi “aşteaptă” de la angajaţi “atidudini” gen “ce costum frumos, ce bine vă stă!” …”s-ar putea să aveţi o scamă pe rever“? După “fezandare”, completate – desigur – de “atitudini” şi mai prozaice, materializate în consistente “atenţii” şi “cadouri” – de sărbători, zile de naştere, onomastice etc?

          Pornind de la cazurile de mai sus, mie mi se pare normal ca atunci când ceri sacrificii de la “supuşi”, întâi să le argumentezi, să le explici, apoi dai tu însuţi exemplu. Se spune despre Cezar că dormea in cort cu soldatii si mânca aceeaşi mâncare ca şi ei. Mai încoace, “apucături” aşişderea cică avea şi generalul Patton. Strategi de necontestat, pentru Cezar şi Patton normalitatea era să câştige bătăliile, nu să le piardă. Pentru “generalii” români, şefii români în general, “normal” este să câştige bătălii cu câte un platou de prăjituri ori alte delicatese 🙂 , să-şi umple burdihanul şi dacă se poate să-şi umfle şi portofelul. Ideal ar fi, înconjuraţi şi acompaniaţi de corul adulatorilor obedienţi…

          PS1: mai sus te întreb retoric, Marin, nu trebuie neapărat să răspunzi.
          PS2: la ce “reportaj despre membrii parlamentului din Suedia” faci referire?
          __________
          *Asemenea celor pomeniţi în studiile lui Hofstede

        • Diferentele fata de Romania nu sunt chiar asa de izbitoare. La Universitate profesorii sunt mai abordabili si intr-o relatie mai apropiata cu studentii, zic fata de ce stiu eu ca era in Romania acum cativa ani.

  3. Desigur, cineva care stie ne-ar putea spune cate demisii sa le spunem de onoare sau de protest au fost in BM in ultimii ani?

    • Problema acestei institutii au fost angajatii si cartile. Cand a venit Rotaru biblioteca era pe val cum se spune. Era biblioteca celor care citeau, bucuresteni, studenti si chiar profesori. Venea lumea care trebuie. Dupa ce a venit Rotaru au inceput sa se perinde acei oameni cu studii la Sorbona. Cei care aveau Biblioteconomie si stiinta informarii, adevaratii oameni cu studii de specialitate plecau pentru ca erau pentru el incompetenti. De ce ? Ei trebuiau sa faca tot, absolut tot iar rotareii lui sa studieze sanskrita si d’alea stiute si nestiute. Si uite asa incet incet Biblioteca Metropolitana a devenit centru de cercetare in care cei care stiau ceva erau sclavi iar cei care erau cercetatori erau apreciati. Problema era ca nu erau apreciati material decat cercetatorii, restul erau jigniti, marginalizati si li se radea in nas. asa s-a derulat filmul pana cand a inceput sa angajeze pensionari, prietenii lui apropiati si pe multi altii cu care ne-am trezit mai tarziu ca le facem munca si ei iau banii : Vaeni, Vulpescu, etc. Demisiile au inceput cand s-a creat conflictul dintre generatii. Pensionarii aveau calculatoare pe birou dar le stergeau doar de praf si de maneca blazonului in timp ce licentiatii munceau pentru 1 cm lei in plus la salariu ca sa poata sa isi intretina familiile. Cand a venit Rotaru a pus in functii doar istorici si nu a mai facut brad de Craciun la sediul central cum se facea mereu pe vremea domului Buluta (toata stima !), ci a facut Craciunul doar cu sefii la Restaurantul Chinezesc pe banii sindicatului adica din cotizatiile bibliotecarilor.
      Demisii de onoare au fost dar numai din partea celor care sunt capabili pentru ca restul nici nu isi dau seama ca nu stiu nimic. Rotaru aprecia guralivele obediente.
      Demisii de protest nu au fost pentru ca posturile fiind blocate nu stiu daca cineva era dispus sa ajunga in strada sau sa moara de foame cu stiinta in buzunar

      • Utilizarea incorecta a autoritatii si deturnarea misiunii bibliotecii sunt se pare greselile cel mai putin grave care i se imputa. Se pare ca in Romania nu esti cu adevarat sef daca nu-ti exhibi autoritatea, aroganta, daca nu-ti montezi un cult al personalitatii local, daca nu te conectezi la retele subterane de putere si nu accepti compania unor personaje dubioase. Este ca si cum principalul mod in care dovedesti ca esti sef este ca nu-ti pasa de consecintele a ceea ce faci. Nu trebuie sa dai nimanui explicatii, esti sef si punct, este o caracteristica proprie transcendenta si inalienabila, dincolo de orice evaluare si control.

        • Marin, din punct de vedere al unei foarte importante prevederi din Legea bibliotecilor*, “Utilizarea incorecta a autoritatii si deturnarea misiunii bibliotecii” sunt, dimpotriva, “greselile” cele mai grave care i se imputa. Acestea au consecinte nefaste pentru foarte multi (pentru societate, in ansamblu), pe termen foarte lung…
          Daca judecatorii vor aprecia cele de mai sus in virtutea principiilor si prevederilor legale ferme ce ocrotesc valorile sociale – cu care studentii la Drept isi bat capul in anul II de facultate – nu-l vad deloc bine pe dl. Rotaru. Si este tare pacat ca “relele” lui sa eclipseze in asa proportie covarsitoare “bunele” pe care le-a savarsit…
          _____________
          *”in cadrul societatii informationale biblioteca are rol de importanta strategica”

          • In acest sens, da. Oricum, daca a fost arestat, e grav in toate sensurile. Cred ca voiam sa spun ca e vorba de mai mult decat de un simplu comportament autoritar care este des intalnit, aproape un model, sau simple greseli de management. Incalcarea regulilor si a legii s-a facut cu intentie si cu beneficii personale. La fel cum supraevaluarea din achizitii nu era doar rezultatul unor cheltuieli exagerate / inutile ca urmare a unei proaste gestiuni. As fi mai putin preocupat de acuzatiile care vizeaza “lipsa oportunitatii” in conditiile in care piata de carte este, cum spuneam, in mod esential speculativa, cat m-ar ingrijora suspiciunea de delapidare si de fals.

          • Un lucru care vreau sa-l mai spun este ca ar trebui sa existe o abordare sistemica, nu personalizata, sa ne concentram atentia asupra intregului sistem care permite ca astfel de lucruri sa se intample, nu doar asupra dului Rotaru. Se vorbeste mult acum in gestiunea de riscuri despre modelul branzei elvetiene. Ca sa fie posibil un astfel de “accident” care a produs prejudicii a fost necesara inlantuirea mai multor vulnerabilitati ale sistemului. Au trebuit sa coincida gaurile din mai multe straturi de protectie: controlul exercitat de primarie, complicitatea unora din biblioteca, lipsa de reactie a celorlalti, o anumita mentalitate a celor care ajung in functiile de conducere orientata spre frauda si nu spre onestitate, etc. Treaba facuta de procurori e foarte importanta si trebuie continuata dar in afara de asta cineva trebuie sa puna mai multe felii de branza in sistem ca sa evite sau sa faca mult mai dificila alinierea gaurilor.

    • Absolut corecta observatia. Acum imi dau seama ca eu am crezut ca se subintelege, insa nu intotdeaua ceea ce e in mintea noastra, e in a tuturor…

  4. Probabil că toate “instigările” gen “nici o pravilă nu opreşte pe om de a întâmpina răul cu rău” au fost cenzurate la Biblioteca Metropolitană, iar Matei 5, 39* a fost impus oficial drept crezul călăuzitor :mrgreen:

    Chiar că este interesant, ca studiu de caz, cum de nu s-a găsit măcar un şofer sau o femeie de serviciu care să-i zică împricinatului: “Bă, tu te crezi arendaş aici? Ia mai pune şi tu mâna pe carte!” 😆
    După care să demisioneze – cum zici – şi să plece cu capul sus?
    ______
    *”Ci oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-l şi pe celălalt.”

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *