Protestul asociațiilor bibliotecarilor împotriva ordonanței care desființează Biblioteca Pedagogică Națională

January 7, 2014 in ANBPR, Asociatia Bibliotecarilor din Romania, Biblioteci scolare

 

PROTESTUL

ASOCIAŢIILOR DE BIBLIOTECARI DIN ROMÂNIA

adresat GUVERNULUI ROMÂNIEI

privind DESFIINŢAREA BIBLIOTECII PEDAGOGICE NAŢIONALE

„I.C. PETRESCU” DIN BUCUREŞTI

Prin Ordonanţa de Urgenţă privind modificarea Legii Educaţiei din data de 23 decembrie 2013, la penultimul punct se vorbeşte despre „reglementarea statutului Bibliotecii Pedagogice Naţionale I.C. Petrescu care devine secţie a Bibliotecii Centrale Universitare”. Acest lucru, care motivează ordonanţa, se datorează faptului că imobilul în care biblioteca funcţionează a fost retrocedat, iar instituţia „se află într-un mare pericol de a pierde fondul de cărţi şi locurile de muncă ale salariaţilor”.

Prin această Ordonanţă de Urgenţă, de fapt, se desfiinţează cea mai importantă bibliotecă pedagogică românească, iar consecinţele pentru învăţământul românesc sunt dezastruoase.

De curând, Biblioteca Pedagogică Naţională „I.C.Petrescu” a sărbătorit 133 de ani de existenţă. De la 1880, data înfiinţării sale, şi până astăzi, biblioteca şi-a dezvoltat colecţiile în domeniul ştiinţelor educaţiei, cuprinzând întreaga literatură pedagogică naţională şi o valoroasă literatură străină. În colecţiile sale se află bibliotecile unor prestigioase instituţii din trecut ca Şcoala Normală Superioară, Seminarul Pedagogic Universitar, Casa Şcoalelor, fonduri provenite din bibliotecile lui Alexandru Odobescu şi Titu Maiorescu sau din acelea ale unor renumiţi pedagogi români ca I. Zalomit, Onisifor Ghibu, I.C. Petrescu etc.

În întreaga sa istorie, Biblioteca Pedagogică Naţională „I.C. Petrescu” a sprijinit necontenitformarea şi perfecţionarea profesorilor din învăţământul gimnazial şi liceal. Păstrând proporţiile, această bibliotecă este tot atât de importantă pentru ţara noastră ca şi Biblioteca Academiei Române.

Ceea ce sporeşte dramatismul acestui act necugetat este faptul că Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti nu poate prelua mai mult de 50.000 de volume din cele 450.000 câte deţine în prezent Biblioteca Pedagogică Naţională, datorită spaţiului insuficient de depozitare de care dispune astăzi această instituţie, fără a mai ţine seama că ea însăşi are nevoie de un spaţiu de creştere pentru achiziţiile viitoare. Ce se întâmplă cu restul de 400.000 de volume? Nimeni nu a realizat un studiu de impact al acestui demers. Nimeni nu a analizat la BCU Bucureşti spaţiile pentru a vedea dacă colecţiile Bibliotecii Pedagogice îşi găsesc loc în această bibliotecă. Se uită apoi şi faptul că BCU este o bibliotecă universitară cu o anumită destinaţie şi cu o anumită structură a colecţiilor, ca şi în alte state europene.

Totul însă s-a făcut din birou, fără cunoaşterea şi analizarea situaţiei din teren. Nu au fost consultaţi nici specialiştii din domeniul pedagogiei, nici facultăţile de ştiinţe ale educaţiei, nici asociaţiile profesionale ale bibliotecarilor din România.

În aceste condiţii, nu putem să nu ne întrebăm în ce măsură această hotărâre respectă art. 7 al Legii Bibliotecilor (334/ 2002 cu modificările ulterioare), care prevede desfiinţarea bibliotecile de drept public – cum este şi Biblioteca Pedagogică Naţională „I. C. Petrescu”, conform art. 36 din acelaşi act normativ -, „în cazul încetării activităţii autorităţilor sau instituţiilor care le-au înfiinţat sau finanţat, numai în condiţiile preluării patrimoniului lor de către o altă bibliotecă de drept public, cu respectarea legislaţiei în vigoare”. Cum Ministerul Educaţiei Naţionale nu se desfiinţează, nici această instituţie nu trebuie desfiinţată.

Dacă se dorea cu adevărat să se rezolve situaţia Bibliotecii Pedagogice Naţionale „I.C. Petrescu”, existau soluţii. Se ştie de mai mulţi ani că imobilul este retrocedat – încă din anul 2006 -, iar proprietarii erau dispuşi să-l vândă; se pot urmări încă din acel an demersurile conducerii instituţiei în vederea rezolvării problemei clădirii. Ne exprimăm convingerea că alte instituţii ale statului, începând cu Ministerul Culturii şi sfârşind cu Primăria Municipiului Bucureşti, au disponibilitatea să ofere sprijinul lor pentru găsirea unui sediu, fără a se ajunge la soluţia extremă, aceea de a se distruge cea mai importantă bibliotecă pedagogică a ţării pentru edificarea căreia şi-au adus contribuţia generaţii întregi de mari pedagogi români.

Deşi a trecut de-a lungul timpului prin numeroase subordonări (Seminarul Pedagogic Universitar, Şcoala Normală Superioară, Şcoala Superioară Pedagogică, Institutul Pedagogic din Bucureşti, Institutul de Ştiinţe Pedagogice, Centrul de Perfecţionare a Personalului Didactic), biblioteca şi-a păstrat identitatea şi integritatea colecţiilor. Iată că astăzi ea este desfiinţată!

Biblioteca Naţională Pedagogică nu este o simplă colecţie specializată, ci, conform art. 36 din Legea Bibliotecilor, ea are funcţii naţionale unice la nivelul întregului sistem de biblioteci şcolare, fiind cea care asigură „îndrumarea metodologică pentru bibliotecile caselor corpului didactic şi pentru bibliotecile şcolare” şi unul dintre actorii principali în programul de specializare a personalului didactic din învăţământul preşcolar, primar, gimnazial, liceal şi postliceal.

Să nu mai mire pe nimeni că procentul de promovabilitate la bacalaureat este scăzut, în contextul în care sunt desfiinţate zeci de biblioteci şcolare, iar cele rămase încă nu au primit nicio finanţare, în ultimii cinci ani, pentru achiziţia de cărţi. Desfiinţarea celei mai importante biblioteci pedagogice, loc tradiţional de informare şi documentare al cadrelor didactice din întreaga ţară, desăvârşeşte această operă de dărâmare a unuia dintre pilonii de susţinere a învăţământului românesc.

Asociaţia Bibliotecarilor din România alături de Asociaţia Naţională a Bibliotecarilor și Bibliotecilor Publice din România şi de Asociaţia Bibliotecarilor din Biblioteca Naţională a României protestează vehement împotriva deciziei de încetare a activităţii Bibliotecii Pedagogice Naţionale „I.C. Petrescu” şi cere Guvernului României să revină asupra acestui act anticultural şi antinaţional.

ASOCIAŢIA BIBLIOTECARILOR DIN ROMÂNIA

Preşedinte, Prof. univ. dr. Mircea Regneală

ASOCIAŢIA BIBLIOTECARILOR ŞI BIBLIOTECILOR PUBLICE DIN ROMÂNIA

Preşedinte, Dragoş Neagu

ASOCIAŢIA BIBLIOTECARILOR DIN BIBLIOTECA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

Preşedinte, Doina Stănescu

Sursa :abr.org.ro

10 responses to Protestul asociațiilor bibliotecarilor împotriva ordonanței care desființează Biblioteca Pedagogică Națională

  1. N-o sa placa ce urmeaza: din punctul meu de vedere, reorganizarea Pedagogicei nu-i ingrijoratoare si nici precedent periculos, ci o masura in perfect consens cu situatia de fapt a biblioteconomiei romanesti. Biblioteca Pedagogica n-a fost desfiintata de guvernul Ponta in ajunul Craciunului 2013; ea este autodesfiintata de multa vreme prin lipsa unei activitati in acord cu biblioteconomia secolului XXI. Ridicata artificial la statutul de Biblioteca Nationala in 1992, n-a depasit stadiul de Biblioteca a Şcolii Normale Superioare din Bucureşti. Institutia are o pagina web goala http://www.bpn.ro/istoric.html unde nu se afla decit patru pagini de istoric si niste declaratii de avere. Nu are Regulament, nu-si prezenta modul de organizare, nici SERVICIILE oferite, iar de CATALOG ON-LINE, nici pomeneala. Nu stim citi angajati are si nici ce atributii au. Ca sa afli ceva despre Biblioteca Nationala Pedagogica trebuie sa manevrezi internetul ca sa gasesti informati incomplete, contradictorii si nu intotdeauna magulitoare. Citind paginile web, cititorul de la Iasi deduce ca Biblioteca Pedagogică Naţională “I.C. Petrescu” are aprox. 450000 de vol., vreo 19000 de cititori inscrisi (care, cu siguranta sint si ai altor biblioteci bucurestene), are 10 calculatoare pentru public, 50 de angajati (din care un director general, un contabil-sef, trei sefi de serviciu si unul de birou administrativ). Structural, include Muzeul Pedagogic, Sala de documentare cu carte străină; Biblioteca INDIANA şi Sala AMERICANA. Cu exceptia American Corner, incaperile sint pline de igrasie, mirosuri, fişe pe carton in sertare de lemn, documente în stare avansată de degradare si un personal nu tocmai profesionist si amabil. Biblioteca mai are un depozit pasiv (ceea ce inseamna ca publicatiile nu se imprumuta de multa vreme, din varii motive), la un liceu din Bucuresti. La Nationala Pedagogica accesul este permis doar cinci zile pe saptamina si numai contra cost. Am gasit un articol din 2008, conform caruia, in ultimii ZECE ani, Biblioteca a avut 130000 de cititori, care au efectuat doua milioane de imprumuturi. Sub rezerva ca e articol de presa, nu informatie validata de conducerea Bibliotecii, asta inseamna 1300 de cititori (persoane unice) pe an, adica vreo CINCI pe zi si 8000 de imprumuturi pe an. N-am idee citi profesori si invatatori sint in Romania, dar potrivit NORMELOR de încadrare cu personal de specialitate a Bibliotecii Pedagogice Naţionale (http://administraresite.edu.ro/index.php/articles/c159/ ) capitolul Circulaţia documentelor prevede: în sălile de lectură sa fie 1 post la 15000 documente / anual; la împrumut: 1 post la 13000-15000 documente / anual, iar la Evidenţa utilizatorilor = 1 post la 4000-6000 utilizatori anual. Fireste, o biblioteca are numeroase alte atributii, dar NEFACIND PUBLICA NICI O STATISTICA OFICIALA, putem spune CA in aceste imprejurari, INTRUNESTE ACEASTA BIBLIOTECA CONDITIA de NATIONALA? In plus, REORGANIZAREA NU S-A FACUT PE SEST, asa cum se creaza impresia. Cladirea fiind retrocedata inca din 2006, au avut un termen de gratie pina in 2009 http://agenda.liternet.ro/articol/7513/Stela-Giurgeanu/Ultimul-an-din-viata-Bibliotecii-Pedagogice.html termen care, iata, a trecut de PATRU ANI; unde-i surpriza? As intoarce problema si pe partea cealalta, spunind ca vorbim, totusi, de casa lui ISTRATE MICESCU, probabil CEL MAI STRALUCIT JURIST PE CARE L-A DAT ROMANIA, aruncat in strada de comunisti si MORT IN INCHISOARE LA AIUD. N-am idee cine-s proprietarii care au primit-o, dar daca sint mostenitorii lui directi, nu credeti ca reparatia este necesara? Abordarea cu adevarat constructiva ar fi sa facem din acest eveniment prilejul de a argumenta ca asta se va intampla si cu alte biblioteci daca nu iesim din imobilism si nu dovedim valoarea si utilitatea bibliotecii prin SERVICII MODERNE, nu prin proteste cu iz de pamflet.

  2. Ma intreb daca acelasi argument nu ar fi mers folosit si daca Biblioteca Nationala apuca sa fie evacuta din cladirea ei si nu dispunea de un sediu nou. Puteam face din ea sectie a Bibliotecii Academiei sau ceva pe acolo … Cand esti amenintat de ani buni ca esti dat afara si nu gasesti sustinere la cei care ar trebui sa te ajute, sa ceri performanta e cam mult. Probabil ca BPN putea fi mai vizibila si mai prezenta pe plan national in dezbateri despre educatie insa avand in vedere circustantele in care functiona, eu nu sunt mirata de tacerea ei.

    Intreg sistemul bibliotecilor care tin de Ministerul Educatiei a suferit mult in ultimii zeci ani si nu din vina bibliotecarilor. Servicii moderne nationale nu se pot face fara vointa politica si sustinere financiara doar din munca prost platita a unui numar restrans de bibliotecari. De aceea cred ca este necesar sa se protesteze acum, pentru a ne asigura ca pe viitor o sa avem unde implementa servicii moderne…

    • Sa zicem ca putem admite tacerea “performantei”, dar tacerea “administrativa” – nu. Articolul de mai sus este din 2008, in mandatul fostului director. E posibil ca si actuala directoare sa fi facut demersuri in ultimii cinci ani, dar nu stim. Stim insa cu certitudine ca ASOCIATIILE reunite acum in protest NU AU AVUT NICIODATA PE LISTA LOR DE PREOCUPARI SITUATIA LOCATIVA A BIBLIOTECILOR din Romania. Arhivele electronice din ultimul deceniu sint disponibile public si se poate verifica absenta subiectului. Chiar in 2013 s-au discutat de modificarea Legii Bibliotecilor http://www.abr.org.ro/index.php?option=com_content&view=category&layout=blog&id=34&Itemid=22&lang=en in care nu se pomeneste nimic despre situatia bibliotecilor cu sedii retrocedate (ca nu-i doar Pedagigica in situatia asta) ori inchiriate. Ar fi interesant de stiut daca Asociatiile au macar un inventar al acestei situatii la nivel national.
      Se spune in “protest” ca exista solutii si se deplinge faptul ca n-au fost consultati; de vreme Asociatiile nu s-au straduit niciodata sa fie partener de discutie ale organismelor tutelare si cu putere de a influenta niste decizii – Ministere, Rectoratele universitatilor, Consilii Judetene, chiar Sindicate si parlamentari, cum sa fie consultate? Directorii sint lasati de izbeliste, sa se descurce singuri cu autoritatile. La Iasi, in urma cu citiva ani, Biblioteca Judeteana a fost evacuata din Palatul Culturii, care a intrat in renovare, iar directorul de atunci a dus o parte din colectii si oameni pina si intr-un corp de cladire a fabricii de mobila; acum s-au intors in centrul orasului, intr-o fosta banca. Judeteana Iasi e mai mare ca Pedagogica, dar nu si-a intrerupt deloc activitatea. Bucurestiul n-are fabrici, banci sau magazine dezafectate ce ar putea gazdui o biblioteca mai mica decit una judeteana? Un manager bun, cind solicita o rezolvare, da si o sugestie, nu cere si asteapta.
      Afirmatia : “Intreg sistemul bibliotecilor care tin de Ministerul Educatiei a suferit mult in ultimii zeci ani si nu din vina bibliotecarilor” – nu e acceptabila. Nu vreau sa fiu nepoliticoasa, dar nu ati lucrat in bibliotecile romanesti. Cu toate astea, sint sigura ca stiti, cel putin teoretic, ca initiativa si VIZIUNEA manageriala pleaca din teritoriul profesionist catre centrul caruia i se cere sustinerea si participarea, se construiesc in scoala de biblioteconomie, se consolideaza in interactiune cu societatea inconjuratoare, nu in izolare si fragmentare in grupuscule de interese cu orizonturi care de care mai limitat si orgolios. Privitor la munca prost platita, bibliotecarii Pedagogicei, la fel ca restul din bibliotecile de rang National, au 25% in plus la salariu fata de ceilalti. In fine, pina si acest protest a fost inabil: a fost chemata o deputata din opozitie ca sa-l interpeleze pe primul ministru, inabusind astfel in fasa orice licarire de reusita. Si cui a folosit iesirea in fata Bibliotecii? Pentru vizibilitate mediatica si impact, protestul se face sub geamurile Ministerului, nu pe o straduta in Bucuresti, pe unde oamenii nu trec decit daca au treaba.

  3. Pai daca vorbim de administratie, de ce nu incepem cu Ministerul Educatiei si cu cei care au gandit aceasta solutie? Chiar vi se pare normala luarea unei astfel de decizii de comasare? Chiar sunt institutiile publice la pixul ministrului si publicul si cei care lucreaza in ele nu au nici o putere de reactie? Daca maine va treziti la Iasi cu o astfel de “sectie” care va schimba statutul bibliotecii?

    Da, lipsa spatiilor e o problema veche care a fost pusa sub pres prea mult timp in comunitatea noastra. BPN nu e singura biblioteca data afara dintr-un sediu retrocedat dar e prima pentru care mai multe asociatii au lasat orgoliile deoparte si au semnat o declaratie. E o decizie care a starnit deja o oarecare reactie publica in afara de protestul bibliotecarilor (vezi grupul de pe Facebook). Deci alegerea e a noastra: tacem si inghitim inca un abuz (ca oricum suntem obisnuiti) sau gasim metode creative de a protesta si de a arata ca daca pana acum am tacut, e vremea sa ne mai si spunem parerile.

    In legatura cu observatia mea despre situatia bibliotecilor de sub Ministerul Educatiei, din afara sistemului uneori lucrurile se pot vedea mai bine. Nu uitati va rog ca pe langa BCU-uri vorbim aici si de biblioteci scolare si de situatia lor.

  4. Se pare ca interesul pentru Biblioteca Nationala Pedagogica si soarta bibliotecilor romanesti il avem doar noi: )) nu conteaza, putem discuta si in doi (doua), eu urmind sa semnez „dusmanul neamului bibliotecar” :))
    Da, mi se pare potrivita comasarea, din urmatoarele motive:
    – Biblioteca NATIONALA Pedagogica a fost o creatie artificiala a anilor 90 care – prin prisma datelor publice pe care (nu) le-a furnizat – nu isi justifica existenta de RANG NATIONAL – cu buget si salarii (mici raportate la lumea occidentala, dar) cu un sfert mai mari decit restul domeniului. Mai putin de juma de milion de vol. si cinci cititori zilnic care primesc ACELEASI SERVICII CA IN ANUL 1892 (vezi articolele 27, 28 si 29 din regulamentul de atunci: lectura la sala, cinci carti pe zi
    http://www.bibnat.ro/biblioteci.php?id=3384 nu fac o biblioteca NATIONALA, indiferent in ce domeniu ar activa si in ce cladire ar locui.
    – Institutiile ajung la pixul ministrului dupa ce au avut SAPTE ANI la dispozitie ca sa rezolve problema. Petardele astea de presa cu abuzul si desfiintarea peste noapte sint pentru vulg, nu pentru niste oameni cu un dram de scoala, cum se pretinde ca ar fi bibliotecarii.
    – E cel putin strimba logica asta (sa nu spun ca-i ingrijoratoare pentru un tinar scolit in America): „sa gasim metode creative de a protesta”. Dupa mine, ar fi cazul sa GASIM METODE CREATIVE DE A LUCRA. Vremea bibliotecilor-depozit, loisir si bibliotecar-custode s-a dus! Ar fi timpul ca biblioteca sa fie flexibila si adaptabila schimbarilor, sa-si extinda responsabilitatea dincolo de culegerea si organizarea documentelor, sa fie activa in difuzarea mai rapida a informatiei stiintifice de calitate, iar bibliotecarii sa actioneze ca mediatori intre informatie – resursele bibliotecii, conţinutul documentelor – si utilizator. Colectiile oricarei biblioteci au valoare doar in masura in care sunt introduse in circuitul informational, adica în sfera de atentie si activitate a utilizatorilor reali, nu daca-s gazduite in livingul lui Istrate Micescu.

  5. Nu cred că sunteți un dușman al neamului bibliotecar dar trebuie să recunosc că uneori îmi e greu să vă înțeleg supărările. Doar pentru că bibliotecarii de la BNP au fost plătiți cu 25% mai mult nu cred ca e un motiv să fiți așa supărată pe ei. Nu au avut activitate mai bogată? Se poate, însă vedeți dvs., sunt secții ale Bibliotecaii Naționale (și nu numai) care au o activitate de aceeși anvergură și nu vă văd pornită împotriva lor… Mie mi se pare nedrept să atacați colegi care în acest moment sunt într-o situație atât de grea și să nu spuneți nimic de ministerul care face abuzuri luând decizii după ureche.

    Și dacă vorbim de ce ar trebui să facem și ați sugerat atât de bine faptul că trebuie să găsim metode creative de a lucra în bibliotecile noastre, pentru a putea să ne dovedim valoarea, vă invit să postăți pe Prolibro. În limita timpului disponibi dați aici exemple de activități creative pe care le implementați dvs. sau colegii dvs., exemple de decizii manageriale vizionare, samd. Haideți să dăm exemple bune care contribuie la schimbarea imaginii profesiei noastre și apoi să ieșim cu critici. V-am trimis o invitație pe email pentru a putea contribui pe Prolibro. Dați-mi de știre dacă întâmpinați probleme la logare.

  6. Imi dau seama ca ar trebui sa fiu mai atenta la „stil”: par incrincenata?! Nu sint niciodata suparata cind scriu – doar (brutal de ?) directa. Un prieten imi tot zice sa imbrac in manusa de catifea ceea ce scriu, si are dreptate. Nu sint suparata pe salariile nimanui si de regula nu ma „pornesc” impotriva vreunei biblioteci. (Apropo de lectura in cheie diferita, cind ziceti ca „sunt si alte sunt secții ale Bibliotecii Naționale (și nu numai) care au o activitate de aceeași anvergură” – aveti in intentie niste ghilimele sau o ironie? ). Asa incit nici in cazul de fata NU ATAC COLEGII DE LA BIBLIOTECA NATIONALA PEDAGOGICA. Doar CONSTAT NISTE STARI DE LUCRURI EVIDENTE si SCOT IN RELIEF GRESELILE ori DERAPAJELE (in opinia mea) din unele comportamente organizationale, documente si texte oficiale etc., dorindu-mi foarte mult ca sa generez reactii, clarificari ori explicatii folositoare tuturor, nu mie neaparat. Slava Domnului, eu am cu ce ma ocupa! Va promit ca o sa scriu si aici cind am ceva de semnalat. Nu am primit (inca) vreun mail personal de la dv., dar o sa-mi fac cont.
    Revenind la subiectul in discutie, cum explicati afirmatia din articolul domnului Mircea Vasilescu, atribuita de acesta „specialistilor in domeniu” si asumata de Asociatia Bibliotecarilor, ca funcţiile specifice ale bibliotecii Pedagogice se vor pierde prin această “absorbţie”. In afara de personalitatea juridica (cu consecintele sale asupra organigramei), Biblioteca Pedagogica nu isi pierde nimic altceva. O sa faca aceleasi lucruri, doar ca in alt loc. In plus, daca as lucra la BCU Bucuresti, m-as considera insultata – e o institutie „bananiera” sau nefrecventabila, cu care e umilitor sa te asociezi?
    Si gata – ma opresc cu topicul asta, ca o putem tine asa la nesfirsit doar noi doua, in lipsa interesului manifest al colegilor (macar din cele doua biblioteci implicate).

  7. Sa desfiintezi biblioteci, scoli, muzee, institutii de cultura, in general, mai ales in aceasta perioada a societatii romanesti, in care in Romania noastra totul este distrus, in care uratul, strambul, sunt la rang de frumos si (mai ales) de normal, este inca o palma data, noua, tuturor.

    Guvernantii nostri actioneaza dupa aceleasi scheme si … le tine … asa cum au incercat si in anul 2002 cu Biblioteca Nationala. Si, la fel va fi, si la anul, si peste 10 ani.
    De fapt, daca stam bine si judecam corect, Romania este ca si acum 155 de ani, la Unirea Mica.
    Nimic NU s-a schimbat in esenta, in toate regimurile politice scurse de atunci, din exterior peste Romani si Romania, s-a facut astfel incat sa se mentina mentalitatea turco – fanariota.
    Care se constituie in cel mai eficace explozibil pus la Zidirea Romaniei, facand-o sisifica.
    Le-a convenit tutoror Entitatilor Externe sa mentina aceasta mentalitate …
    Pe baza Saraciei si Educatiei precare, Romania a fost si este permanent blocata.
    Pe aceasta Cale Impusa din exterior, si peste alti 155 de ani, vom fi, in esenta in aceeasi paradigma paguboasa a „auto”- distrugerii.
    Am pus ghilimele, pentru ca Noi, Romanii, aparem ca AUTO_RI.

    Desi, o mare parte dintre Romani chiar cred aceasta prostie si o spun cu o „mandrie” perversa, de Argat care isi accepta conditia,
    NU este adevarat.
    Altii sunt AUTORII. Aici sunt numai executantii.
    Care din prostie. Care din ticalosie si tradare de tara.

    Am pus aceste idei simple, dar de baza, fara de care

    NU se poate intelege nimic real din situatia Romaniei, la inceputul textului meu, pentru ca inca
    NU se intelege la nivel de decizie, la nivel inalt in Statul Roman, ca
    NU vom avea nici un Viitor ca Natiune, Popor, Stat, fara Educatie SOLIDA.

    Fiecare dupa dotarea genetica. Care cu Scoala Generala. Care cu Liceul.
    Care cu Facultatea. Dar, nimic falsificat,
    Dar, fiecare nivel, BINE facut cu profesori autentici, platiti bine si selectati bine.

    Numai astfel Democratia va fi REALA.
    Iar, Alegatorii NU vor mai putea fi prostiti.
    Altfel, Romania, in cel mai bun caz va ramane in situatia in care este, de 155 de ani.
    In cel mai rau, va disparea.

    Dupa acestea, putem sa tratam subiectul, in contextul general, din pacate, context impus din exterior.

    Dar, nu stiu daca ar trebui sa ne miram atunci cand absolvirea unei facultati in Romania nu mai este o problema, chiar daca nu treci nici macar o singura data pragul vreunei biblioteci, sau cand ti se cere o anume facultate si sunt destui executanti fara sa cracneasca, care o fac numai pentru a obtine o diploma, atunci cand valorile tarii sunt distruse si acceptam si radem cand apar reclame desucheate cu Eminescu sau imagini rusinoase cu marii domnitori Romani …
    Totul se inscrie intr-un trend pe care-l acceptam, linistindu-ne, ca nu se poate face nimic …

    Atunci cand mai mult decat banul, deasupra, stau nestingherite smecheria, ordinaria, „calcarea in picioare”, cand uitam de morala, de cinste, de adevar, nu ne mai mira nimic.
    “… unde nu e moral, acolo e corupţie, şi o soţietate fără prinţipuri, va să zică că nu le are!”… (I.L.Caragiale, O scrisoare pierduta – Actul I)

    Este inacceptabil sa desfiintezi o institutie precum Biblioteca Pedagogica Nationala.

    Sa spui in aceeasi Ordonanta de urgenta – nr. 117/2013 privind modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011 şi pentru luarea unor măsuri în domeniul învăţământului ca ai in vedere „disfuncţionalităţile constatate în modul de organizare şi repartizare a granturilor multianuale … care impune adoptarea unor măsuri organizatorice care să instituie premisele creării unui mediu competiţional deschis, transparent şi accesibil fiecărui candidat … este imperios necesar ca măsurile legislative ce fac obiectul acestei ordonanţe de urgenţă să intre în vigoare cât mai curând posibil, precum şi pentru a se evita dificultăţile rezultate din succesiunea într-un interval de timp a mai multor reglementări în domeniul educaţiei naţionale, conţinând norme de competenţă, de procedură propriu-zisă …”S.a.m.d.
    Si apoi : „având în vedere necesitatea asigurării, cu celeritate, pentru Biblioteca Pedagogică Naţională “I.C. Petrescu” din Bucureşti a unui sediu care să respecte standardele optime de funcţionare, reţinându-se că, în cazul neadoptării măsurilor propuse, efectul ar fi încetarea activităţii Bibliotecii Pedagogice Naţionale “I.C. Petrescu” din Bucureşti, ca urmare a imposibilităţii asigurării unui sediu adecvat, luând în considerare faptul că neadoptarea acestor măsuri imediate şi a reglementărilor lor de implementare, prin ordonanţă de urgenţă, ar genera disfuncţionalităţi majore cu efecte negative asupra bunei desfăşurări a sistemului de învăţământ, dar şi asupra categoriilor de beneficiari, precum şi în utilizarea eficientă a resurselor financiare din sistemul de învăţământ, având în vedere că învăţământul constituie prioritate naţională …”

    „Sediu care să respecte standardele optime de funcţionare”
    Asigurarea cat mai rapida a unui sediu pentru BPN ?

    Oare ? Cand ?
    Asa spunea si in 2002 Ministrul Culturii, Razvan Theodorescu ca in 6 luni, un an se va face un nou sediu pentru Biblioteca Nationala.
    Puteam crede ?
    Si, cazul BPN, putem crede ? Sau la fel ca si in cazul BNaR, dupa zeci de ani atunci cand publicatiile vor fi imprastiate, putrezite, pierdute …

    „Invăţământul constituie prioritate naţională …” Ha ha ! Se vede clar prin aceasta OUG cu desfiintarea unei importante institutii de cultura, o BIBLIOTECA, cat este de important invatamantul pentru guvernantii nostri.

    Pentru mine este foarte clar ca aceasta OUG inseamna DESFIINTAREA Bibliotecii Pedagogice, lucru si ingrijorator si periculos pentru biblioteconomia romaneasca.
    Mai mult, consider ca este si o jignire profunda adusa bibliotecarilor din Romania, categorie nu numai neglijata, dar, total, dispretuita.

    FITI SIGURI CA MULTI ISI VOR PIERDE LOCUL DE MUNCA.
    In nici un caz, nu sefii, nu directorii.
    FITI SIGUR CA VOR DISPAREA, VOR PUTREZI PUBLICATIILE BPN, in cel mai bun caz, daca nu se va pune si un foc, sa mai reducem din ele.

    Daca BPN este ca si inexistenta dupa 1990 si mai ales in ultimii ani (lucru perfect adevarat constatat de oricine) trebuia sa se inceapa cu reorganizarea efectiva a acestei biblioteci, functii, oameni, publicatii, administratie, tot, tot.
    Dar, cine s-o faca ?
    Cei care spun ca nu mai avem nevoie de biblioteci pentru ca totul este pe Internet…
    Si BPN, ca si alte biblioteci (bineinteles ca ma gandesc in primul rand la Biblioteca Nationala) a alunecat pe o panta incet-incet, dupa 1990.
    Stiu foarte bine cum BPN era a patra mare Biblioteca dupa cele trei mari ale tarii si respectiv, Bucurestilor, BNaR, Academiei, BCU.

    Intr-adevar dupa 1990 BPN nu s-a remarcat prin nimic.
    Nici o intalnire de marca, nici o interventie legata de profesia de bibliotecar, nici o lucrare care sa fie citata ca venind din partea BPN.
    Chiar pe listele de discutii, nu am citit vreodata ceva despre BPN, o informare profesionala a bibliotecarilor din BPN.
    Dar, cum se spune si pe listele acestea de discutii ale bibliotecarilor Romaniei sunt maximum 10 persoane care scriu, se implica, mereu aceleasi.
    Ma gandesc din nou si la bibliotecarii din BNaR.
    Ati citit vreodata in afara unor anunturi de reclama, teme-subiecte initiate de bibliotecarii din Prima Biblioteca a tarii ?
    Sau au fost interventii ale acestora pe unele subiecte abordate de altii ?
    Niciodata !
    Aceleasi persoane mereu, mereu si … ceea ce este mai rau, mai dureros este ca nu vorbesc/scriu cei interesati in a se apara, a dovedi ca ei si institutia lor merita.

    Dar, pentru ca BPN era pe linie moarta, NU trebuie desfiintata.
    Ar fi trebuit ca Ministerul Invatamantului sa „faca curatenie” mai demult prin BPN si poate, acum, nu se ajungea la aceasta situatie.
    Trebuia sa dea afara pe cei care sunt pusi acolo sa faca ceva si cei care nu respecta ceea ce insemana functia activitatii lor.
    NU trebuie desfiintata institutia fiindca ea nu … merge.
    S-a facut la fel ca si cu privatizarea industriei.
    S-a dorit sa nu mai fie specialisti.
    Ar trebui „desfiintati” oamenii si nu, institutia.

    Stiu ca atat Biblioteca Pedagogica si Biblioteca Militara si-au adaugat dupa 1990 si numele de NATIONALA. De ce ar trebui sa nu ne placa ?
    Am fost martora momentului acestei denumiri si am aprobat imediat.
    De ce ar fi rau ?
    E una singura Biblioteca Pedagogica a Romaniei si poate fi denumita Nationala.

    Si daca prin aceasta ar fi insemnat si cativa banuti in plus pentru bibliotecari, considerati ca au bibliotecarii lefuri prea mari ?
    Daca acesta era si mijlocul prin care BPN putea sa mareasca veniturile bibliotecarilor, de ce sa nu acceptam cand bibliotecarii sunt platiti atat de prost ?

    Legat de MOTIVUL acestei OUG data in 30.12.2013 pentru ca sediul BPN este retrocedat si se face o reparatie morala, este asa un motiv fragil ca ma ingrozesc de cum se dau legile si noi le acceptam.

    Nu vorbesc de persoana in cauza care a obtinut retrocedarea, nu cunosc.
    Dar, stiu cum se fac marile averi si vad cum s-au facut averile astazi.
    Daca ar fi confiscate la un moment dat, iar, peste 50 de ani ar veni neamurile sa-si recapete drepturile, cum ni se pare ? Sunt averi facute cinstit, prin munca proprie ?
    Cum s-au facut averile astazi ? In trecut era altfel ?

    Un exemplu ar fi, Castelul Bran, retrocedat rudelor, ulterior vandut unor straini este edificator in acest sens.

    Un alt exemplu convingator este dat de sutele de apartamente nelocuite, azi, in 2013, din blocurile de pe bulevardele Decebal si Unirii, de la Piata Muncii(Hurmuzachi) pana la Palatul Parlamentului, cu proprietari care au cate 10-12 apartamente si asteapta noi scumpiri pentru a le vinde, a le inchiria. O dovada graitoare de averi facute „cinstit” in Romania. Sunt blocuri care DACA au 10 apartamente locuite pe o scara de 30 de apartamente. Vi se pare normal ? S-au cumparat cu bani castigati cinstit ?
    Situatie existenta, probabil, si in multe alte parti ale Bucurestilor si in alte orase ale tarii.
    Iar mii de Romani nu au locuinte, sunt aurolaci, persoane care, nu, neaparat o merita fiind betivi, cartofori, etc., sunt persoane care au avut incredere in tot ce li s-a promis de catre Statul Roman dupa 1990 si au fost pacaliti chiar de cel care trebuia sa-i apere, ajungand nemeritat, in strada …
    Statul Roman trebuia sa apere BPN cu sediu cu tot si sa-l despagubeasca pe proprietar, daca, totusi, considera …
    Retrocedari corecte in Romania ! As !
    Unii nu-si pot capata o casuta sau un teren de 2-3 hectare, in schimb se fac marile retrocedari de milioane EURO …

    Doresc sa spun ca situatia prin care trece acum BPN este o situatie identica cu aceea a Bibliotecii Nationale a Romaniei din iunie 2002.

    Repet, repet, absolut identic. Revin, poate, vom invata ceva.

    In 13 iunie 2002, Guvernul României a dat Hotărârea de Guvern nr. 578 prin care clădirea destinată sediului Bibliotecii Naţionale a României, din Bulevardul Unirii nr. 22, clădire aproape gata în anul 1990, trebuia să devină sediul guvernului.

    Trecuseră două săptămâni de la emiterea acestei HG 578/13.06.2002, nimeni nu spunea nimic, deja se făceau aranjamente de mutare a publicaţiilor in containerele de la Popesti-Leordeni unde ni se asigurau conditii climaterice perfecte pentru publicatii.

    Se spunea ca (unii) bibliotecari vor fi distribuiti pe la BCU, Academiei, probabil ca si pe la Pedagogica (sic !)
    Stiam cu totii ca asta insemna de fapt DESFIINTAREA Bibliotecii Nationale a Romaniei.
    De aceea, pe linie de asociatie profesionala, am inceput sa-mi intreb colegii ce facem ? Acceptam ?
    Toti, absolut toti spuneau ca nu vom face nimic, CA NU AVEM CE FACE. Dar, nimeni nu facea nimic. Nici o implicare.
    Ex-directorul Erceanu ne-a spus clar ca pe el nu-l intereseaza, daca bibliotecarii intreprind ceva, ii priveste, el nu stie nimic …
    Asa ca s-a pitit pana a cazut HG ucigasa pentru Biblioteca Nationala.

    [ In schimb si pentru actiunea „curajoasa” din iunie 2002 a ex-directorului, a fost tinut in BNaR (ce a lucrat, nimeni nu stie) 6-7 ani dupa anul 2006, anul pensionarii la limita de varsta. Asta cand plecau specialistii din BNaR pentru ca Guvernul Boc nu permitea pensionarilor sa mai ramana la munca, iar conducerea BNaR respecta directivele guvernului … aplicandu-le numai bibliotecarilor … ]

    La inceput, m-am adresat conducerii ABBNR din anul 2002 (pe atunci, eu eram numai secretar ABBNR)– Victor Dutescu (presedinte), Denise Rotaru (vicepresedinte ABBNR), Tabita Chirita precum si altora din „junta militara” (asa am numit eu frumos, innobilind nemeritat gruparea conducatoare din acea vreme din BNaR, supusa conducerii graficianului Erceanu).
    Nici o reactie din partea nimanui.

    Dupa refuzul celor din conducerea ABBNR, m-am dus din birou in birou, unde numai despre HG 578/13.06.2002 se vorbea, dar, nimeni nu a fost de acord cu mine de a prezenta un material ziarului „Adevarul”, unde deja vorbise Theodor Constantinescu si bibliotecarii erau asteptati.
    Nimeni nu mi s-a alaturat, nimeni, nici din Asociatie, nici vreun alt bibliotecar.

    Am facut singura un material pe care l-am prezentat redacţiei ziarului „Adevărul”, joi 27.06.2002.
    Numai DUPA apariţia articolului semnat de Cristina Modreanu, sambata 29.06.2002 au început acţiunile de stradă ale bibliotecarilor.
    „Gheata” fusese sparta …
    M-am adresat prin FAX tuturor bibliotecilor tarii care ni s-au alaturat prin proteste de strada, iar presa locala din fiecare oras a mentionat actiunea bibliotecarilor de la BNaR (v-am mai spus, numai o singura biblioteca din inima tarii a raspuns cu un categoric NU. Una singura).
    Numai DUPA au venit si sindicatele.
    Numai DUPA au urmat intervenţiile altor jurnalişti.
    Numai DUPA au vorbit câţiva oameni de cultură români.
    Numai DUPA o saptamana de la toate aceste actiuni, a fost anulată hotărârea respectivă, clădirea revenind definitiv Bibliotecii.

    Pot spune si poata sa confirme toata suflarea bibliotecareasca ca actualul sediu al BNaR s-a realizat DATORITA actiunii initiate de Vali şi Theodor Constantinescu din vara anului 2002, actualul sediu al Bibliotecii Naţionale nu ar fi existat.
    Bineinteles ca nici Biblioteca Nationala a Romaniei nu ar mai fi existat.

    Cel mult, ar fi fost o mare BIBLIOTECA ORASENEASCA cum le placea unora sa sugereze daca nu se iesea in strada … Bucurie mare pentru disparitia cuvantului NATIONALA.

    Cum sa nu-l numesc mereu pe sotul meu, Theodor Constantinescu care a fost singurul meu sustinator in aceasta actiune ?
    Noi doi am fost la ‚Adevarul”, dupa ce el vorbise in redactie, unde cunostea pe un redactor si asa a ajuns chestiunea BNaR la Dumitru Tinu.

    Acesta-i adevarul.
    Si trebuie sa fim cinstiti, sa-l recunoastem.
    Nu, precum toti aceia care nu contribuisera cu nimic la o luare de pozitie in apararea Bibliotecii Nationale, sa se erijeze post factum in realizatorii actiunilor, auto-insusindu-si reusita cu multa lipsa de rusinare, veselindu-se hahaind dupa model adus in BNaR de unii, dati de la alte Biblioteci, de buni ce erau, desigur …si spunand : „Buturuga mica rastoarna carul mare !” (Tabita Chirita) sau „Am invins !” (Denise Rotaru), transmitand emailuri cu reusita (numai a) lor …
    Curat lipsa de rusinare.
    Cum sa numim pe acele persoane care nu te-au ajutat catusi de putin intr-o actiune de interes obstesc, iar dupa reusita, nu numai ca nu-ti spun MULTUMESC/MULTUMIM, sau, chiar SCUZE (ca nu ti-am fost alaturi), dar dupa „razboi” se impauneaza cu victoria ca si cum le-ar apartine ?!
    Nici un cuvant de cum se opusesera, efectiv, lipsind-o de sprijin pe Vali Constantinescu.
    S-au repezit in interviuri, fotografii pe la GDS, aparitii TV, DUPA anularea HG din 13 iunie 2002.
    Sa citesc prin unele ziare articole in care aflam cum ca Erceanu a salvat BNaR … Erceanu care a stat la umbra …
    Si nimeni sa nu spuna ca NU-I ADEVARAT !

    In incheiere, repet, guvernantii nostri actioneaza intotdeauna dupa aceleasi scheme/clisee si le tine …
    Si atunci vin si intreb : Biblioteca Nationala Pedagogica nu are o „Vali Constantinescu”?
    Ce asteapta si ce (ar mai) pierde daca ar actiona mai concret, cu argumente demne de niste bibliotecari ai secolului 21, din Romania democratica ?
    Aaaa … poate nu doriti si vreti cu totii sa stati pititi …
    Ce ati asteptat din 2006, de cand aveati decizia de retrocedare a sediului ?
    De ce aici scriem noi, adica, ALTII si nimeni din cadrul BPN ?
    Va mai ganditi ca fiind cuminti nu veti pati prigoana prin care trece Vali Constantinescu din 2002 pana astazi SI astazi ?
    Aici va mai inteleg, dar, DACA TOTI ati fi uniti ?
    Vezi reusita ne-comasarii Muzeului Taranului Roman cu Muzeul Satului.

    Cat despre protestul asociatiilor profesionale, sigur, este bun, dar, numai atat ?
    Chiar este un protest „vehement” ?
    Este singurul protest „vehement” al asociatiilor profesionale ?
    Mie mi se pare ca vine foarte tarziu si este foarte palid atunci cand este vorba despre un „act anticultural şi antinaţional”.

    Pentru cine nu a citit :
    http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2006-08-16/situatia-incredibila-a-bibliotecii-nationale.html
    http://www.cotidianul.ro/biblioteca-nationala-este-ca-rosia-montana-si-autostrada-bechtel-218082/

  8. A desfiinţa o bibliotecă, şi încă cu statut de Naţională, înseamnă a lipsi cultura naţiunii de o sursă vitală de alimentare. Deci putem califica actul ca o crimă împotriva Culturii.

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *